„Ce vrei să te faci când vei fi mare?” – sună cunoscut, nu-i așa? O întrebare simplă, dar care spune multe. Copiii răspund cu entuziasm: doctor, pompier, actriță, arhitect, vlogger. Răspunsurile sunt diverse, pline de imaginație și… în continuă schimbare. E perfect normal să fie așa. Pentru că orientarea vocațională nu începe în liceu, ci cu mult mai devreme – încă din primii ani de școală, când copiii încep să descopere lumea și, mai ales, să se descopere pe ei înșiși.
Când începe, de fapt, orientarea vocațională?
Poate că nu ne dăm seama mereu, dar în perioada școlii primare, copilul începe deja să-și contureze interesele. Nu în mod conștient, dar prin joc, activități, pasiuni care apar și dispar. Îi place să deseneze? Să meșterească? Să povestească sau să organizeze lucrurile în detaliu? Toate acestea sunt indicii prețioase.
Ca părinți, rolul nostru este să fim atenți, să îl lăsăm să încerce și să îl încurajăm pe copil. Nu trebuie să îl împingem spre performanță de la început, ci mai degrabă să îl susținem să exploreze fără frică. Să se joace cu ideea de „cine sunt eu?” și „ce-mi place cu adevărat?”.
Adolescența – timpul întrebărilor serioase
Când ajunge la liceu (sau aproape), tânărul începe să își pună întrebări mai clare despre viitor: Ce profil aleg? Ce carieră mi s-ar potrivi? Ce aș vrea să fac peste 5-10 ani?
Aici intră în scenă tot ce a explorat în copilărie. Pasiunile care „au rămas în picioare” devin un fir roșu care îl poate ghida. Poate că nu are încă un răspuns clar, dar cu siguranță știe deja ce-l atrage: poate o materie anume, un domeniu care-l pasionează sau un vis care a început să prindă contur.
Important este să nu grăbim lucrurile, să nu punem presiune, ci să fim alături de el în acest proces de descoperire.
Ce putem face noi, ca părinți? Câteva idei simple și de pus în practică:
1. Ai încredere în intuiția adolescentului tău
Chiar dacă ție ți se pare că „nu e realist” ce-și dorește, pentru el poate fi începutul unui drum autentic. Dacă simte că îl susții va avea mai mult curaj să își asculte vocea interioară.
2. Oferă-i opțiuni, nu soluții
În loc să îi spui ce să facă, pune-i întrebări: „Ce te-a entuziasmat la proiectul acela?”, „Cum te simți când faci X lucru?”. Îl ajuți, astfel, să reflecteze și să își dea singur răspunsurile.
3. Spune-i că e OK să nu știe (încă)
Nu trebuie să aibă totul clar la 14, 15 sau chiar 17 ani. Lumea se schimbă, carierele se schimbă, iar parcursul profesional nu mai este o linie dreaptă. Important e să fie curios, să exploreze și să aibă răbdare cu el.
4. Uită-te cu el la ce îi place la școală
Poate o materie îi stârnește curiozitatea, îl face să caute mai mult pe cont propriu sau să viseze cu ochii deschiși. Acolo e un semn. Încurajează-l să aprofundeze ce îl interesează, chiar dacă nu pare „o alegere sigură” pe moment.
5. Caută experiențe care îl pot ajuta să exploreze
Voluntariat, ateliere, mini-stagii de practică, sesiuni de orientare vocațională – toate pot fi contexte valoroase pentru un adolescent care vrea să afle cine e și ce drum i s-ar potrivi.
Fiecare copil are ritmul lui. Unii știu din clasele primare ce vor să devină. Alții își dau seama abia la 25 de ani. Și este în regulă. Ce contează cu adevărat este să simtă că au sprijin, libertate și timp. Așadar, întreabă-ți copilul, din când în când, cu blândețe: „Ce te face să te simți viu?”, „Ce te entuziasmează?”, „Ce ai vrea să încerci, chiar dacă nu știi dacă-ți va plăcea?”.
Ascultă-l cu inimă deschisă. Drumul lui se construiește pas cu pas, iar tu ești acolo – nu ca să-i spui încotro să meargă, ci ca să-l încurajezi să-și asculte busola interioară.
Liliana Păduraru este coach și lector la Fundația Calea Victoriei, unde va susține cursul pentru adulți Cum să îţi găseşti vocaţia, online, din data de 9 aprilie. De asemeni, la vară, va susține același curs și pentru adolescenți, la sediul fundației.
Foto: Freepik
