Primăvara nu vine brusc, chiar dacă am zice că începe pe 1 martie. Se pregătește, dă semne, înaintează, se retrage, în așa fel încât te trezești deodată că bâzâie albine, înfrunzesc copacii, ziua e mai lungă, soarele mai puternic.
Viețile noastre, timpul, ca și spațiul, presupun parcurgeri multiple, toate marcate de câte două limite-praguri (una la stânga, de care te desparți, alta la dreapta, spre care te întrepți; una în trecut, alta în viitor) și un pasaj al trecerii propriu-zise.
Teritoriu între, acesta e imprevizibil precum vremea celor 9 zile ale babelor. Iar ca să nu se încâlcească firul sau să-și schimbe direcția, oamenii socoteau că trebuie să participe la făurirea și păstrarea echilibrului naturii și al lumii în general, cu văzute și nevăzute, naturale și supranaturale. Asta era pe vremea în care trăiau mult pe afară, interiorizându-și ritmurile bolții cerești și ale curgerii sezoniere, acomodându-le propriilor așteptări, temeri sau curiozități prin rituri și sărbători, gesturi și povești despre pădure, sfinți, apă, animale, plante, insecte, constelații și... calendar. Iată câteva:
2 februarie: Stretenia
Pe 2 februarie, deja, e Stretenia, când se anunță primăvara. Se numește și Ziua Ursului pentru că, după lunile de hibernare, el ar ieși din bârlog și și-ar măsura umbra. Dacă mergi în pădure și știi să-l pândești și să-i decodezi comportamentul, faci prognoze meteorologice: când revine repede în adăpost, e semn că iarna se apropie de sfârșit; când rămâne pe afară, dimpotrivă, va dura. Ar fi trebui să fie invers, dar ursul are fire sucită, după cum explică câteva legende.
1 martie: mărțișorul
Pe 1 martie este un alt început al aceleiași primăveri: mamele răsuceau mărțișoare protectoare (ca să nu îi pârlească soarele ce va deveni arzător) al căror fir era trecut printr-o monedă de argint, fir atârnat apoi de crengile unui pom fructifer înflorit (transfer reciproc de vitalitate între natura umană și cea vegetală, între sânge și sevă). În cursul călătoriei obiceiului de la sat spre orășeni, s-au petrecut mai multe modificări, deopotrivă ale obiectului amuletă și ale sensurilor sale. Acum, mărțișoarele sunt oferite fetelor și femeilor ca gest de afecțiune, dar și de negociere a autorității marcate de un schimb de daruri.
9 martie: Mucenicii
Pe 9 martie, la Mucenici, copiii băteau cu ciomegile pe pământ și strigau Intră frig și ieși căldură! Mai aprindeau grămezi de surcele prin livezi - săreau peste foc ca să fie sănătoși - să afume pomii și să-și amintească povestea celor 40 de soldați aruncați într-un iezer rece. Au și mucenicii poveștile lor, cu unul dintre ei căruia i se făcuse frig și a ieșit din apa aproape înghețată. Femeile coceau mucenici, numiți și bardoși, aliment ritual în unele zone, antropomorf, oferit lumii de dincolo.
Nu coceau doar 40 de colaci, ci și unul în plus, numit uitata, oferit în numele celor de care nu își mai aduce nimeni aminte, dar care și ei trebuie luați în calcul.
Căci sezonul luminii și al căldurii vine și dincolo.
17 martie: Sfântul Alexie
Pe 17 martie se dechide iar pământul pentru a ieși la lumină insectele și șerpii (vor intra înapoi pe 14 septembrie). Dacă încep să cânte broaștele, e semn că va urma o primăvară bună. Este ziua sfântului Alexie, cel transformat într-un cocostârc, căci, odată, Dumnezeu a adunat gângăniile și broaștele într-o cutie și i-a dat-o lui Alexie să o ducă să o arunce în mare. Dar el, curios, a deschis capacul. De atunci trebuie să le strângă, una câte una, până le pune la loc.
25 martie: Buna Vestire
Pe 25 martie începe să se audă cucul, pasăre oraculară care aduce vești din poarta raiului, unde cântă prima dată, înainte de a veni în pădurile și zăvoaiele de aici. De aceea oamenii spuneau că e bine să îl auzi din partea dreaptă, direcție și umăr de bun augur. Alte istorii povestesc că ar fi fost om cândva, ba chiar hoț. De Sânziene tace, se transformă în uliu sau pleacă înapoi în tărâmul de unde a venit și de unde va veni iar, de Blagoveștenie următor. Este și ziua în care Fecioara Maria a primit, tot prin mesager divin, vestea nașterii lui Isus; toate se leagă.
23 aprilie: Sfântului Gheorghe
Urmează aprilie, cu ziua atât de importantă a Sfântului Gheorghe, păzitor ecvestru al cheilor sezoniere, pe care le va înmâna, toamna, Sfântului Dumitru sau Sfântului Nicolae. Când trece Sf. Gheorghe călare pe deasupra codrului, aceste este deja înfrunzit (când va trece Sâmedru frunzele vor fi căzute, iar la zborul lui Sânicoară, deja totul va fi alb). Ajunul zilei de 23 aprilie, dar mai ales noaptea de dinainte, este propice farmecelor de dragoste și frumusețe, dar și a unora mai puțin benefice, prin care se deturnează puterea de rod a ogorului sau a animalelor. Interesant, materia esențială este roua, stropi estivali ai purității și sevă fertilă a pământului.
Dimineața, oamenii aduceau din pădure crengi verzi pe care le așezau în porți, protector. Ieșirea la arat era marcată prin gesturi rituale individuale – înainte de a ieși din curte, plugul era afumat cu tămâie, iar în prima brazdă se așeza un ou – sau ceremonii colective, cu oameni, animale și pluguri împodobite și stropite cu apă. Ciobanii urcau la stână unde aprindeau focul viu.
Sărbătorile pascale
Cu dată mobilă, Sărbătorile pascale sunt, la rândul lor, prilej pentru un amplu complex de credințe și practici populare, dintre care vopsirea ouălor este doar una. Mai sunt Caii lui Sântoader (prima sâmbătă din Postul Paștilor) - făpturi fantastice justițiare, ziua lui Lazăr, cel care a murit de dorul plăcintelor, apoi sălciile de Florii, cojile de ouă pe apă, Blajinii și Paradisul lor Terestru. Toate au câte o poveste, toate au propriile sunete, glasuri, cadre ale imaginarului, ale căror sensuri dau seama asupra unui mod de gândire și de raportare a lumii ce vine din cultura tradițională, dar care are mesaje ce pot fi actualizate, poate chiar reinterpretate, în contemporaneitate.
Laura Jiga Iliescu, etnolog, este lector la Fundația Calea Victoriei, alături de care va susține evenimentul Rituri de primăvară: legende, ritualuri şi mesaje sacre, pe 10 martie, la Palatul Cesianu-Racoviţă.
Foto: Freepik
