Dacă v-aș spune că eu călătoresc în fiecare seară, m-ați crede? Odată ce agitație de peste zi se domolește, am câteva clipe care sunt doar ale mele. Întind mâna spre noptiera unde stau cuminți cele câteva sticle de parfum și aleg unde vreau să călătoresc în acele clipe doar ale mele.
Pulverizez pe încheietură și am un bilet olfactiv spre oriunde. Uneori, e o livadă de portocali înfloriți. Alteori, miroase a sare de mare sau a pâmânt reavăn. Un pic de vanilie dulce ca laptele sau un strop de miere solară. Alteori, pot fi tuberoze insistente, mango copt, scorțișoară gurmandă sau tonuri grave de smirnă. Un parfum te pune pe gânduri, te face să visezi, să-ți fie dor sau să zâmbești, pur și simplu.
Vă imaginați, așadar, cu câtă emoție am invitat-o la podcastul Magic People pe Cristina Bălan, parfumier certificat la Institutul de Parfumerie din Grasse.
Să știi cum să creezi ceva atât de eteric, de volatil și de magic te face artist și om de știință deopotrivă. Parfumierul își trimite creația în mintea noastră, în „cămara” cu emoții. Odată ajuns acolo, parfumul apasă butoanele, iar noi începem să simțim. Parfumierul e un soi de dirijor al emoțiilor.
Cristina mi-a povestit despre florile de ylang-ylang, care nu se lasă găsite ușor, despre cum a fost la Grasse, locul în care totul e parfumat, spre deosebire de București, pe care-l găsește prea sufocat de betoane ca să mai aibă o identitate olfactivă. Mi-a vorbit despre colecția sa, Essence de Roumanie, despre fiul ei, despre moscul fascinant și despre trandafirul pe care prea ne grăbim să-l etichetăm drept vetust, în parfumerie.
Am povestit și despre cum același parfum poate naște reacții ori emoții diametral opuse, ceea ce confirmă, încă o dată, că parfumul se „citește” în note diferite, așa cum se întâmplă, în general, cu arta. Și, deși Cristina preferă să nu dea sfaturi, vine cu un îndemn: să purtăm parfumurile care ne bucură și ne plac autentic, să le transformăm într-o poveste personală și să nu le folosim drept măști sociale. Pentru că, așa cum spune ea, „parfumul e emoție pură. Atât.”
Episodul de podcast îl găsiți aici, să vă bucurați de el ca de un Mărțișor!
