Ştefan Bănică, Marian Râlea, Carmen Tănase, Rodica Popescu Bitănescu i-au mulţumit pentru că au putut să joace alături de ea şi au povestit cât de specială era atunci când urca pe scenă.
Cu modestie, marea actrita declara cu putin timp inainte: "Mi-am făcut meseria cu cel mai mare drag. Dacă m-aţi aplaudat 65 de ani, înseamnă că aţi înţeles ce am vrut să spun pe scenă”.
Ştefan Bănică: “A murit Tamara. Noi îi spuneam tanti Tama. A plecat spre mai bine și nu a luat nimic cu ea. În schimb, ne-a lăsat multe personaje nemuritoare în teatru, televiziune sau în film. Ele nu mor. Ele rămân pentru generații întregi, să le descrețească frunțile, să le cultive. Asta înseamnă până la urmă un ARTIST cu A mare! Asta a fost Doamna Tamara Buciuceanu! Mulțumesc pentru tot ce am învățat și m-ai învățat lucrând cu tine. Drum lin, tanti Tama!”
Carmen Tănase: „Nu am asociat niciodat ideea morţii cu Tamara, cu temperamentul ei, cu pofta ei de viaţă, cu veselia ei. Mulţumesc cerului că am putut să îi fiu în preajmă, m-a onorat cu prezenţa ei, am jucat împreună. Îl iubea foarte mult pe fiul meu, îi dădea sfaturi. Am multe amintiri cu Tamara, am fost în turneu în America, era o bucurie sa fii în preajma ei.“
Marian Râlea: „Of, doamnă! Of, Doamne! Tamara Buciuceanu Botez a plecat dintre noi astăzi, a plecat puţin, dar ea va rămâne mereu cu noi. Am lacrimi în ochi şi sufletul trist, dar ştiu că acum se uită la noi şi vrea să ne vadă că ne trăim viaţa frumos, ca atunci când ne revedem cu toţii să avem multe poveşti. Era o lumină atunci când se urca pe scenă! Mulţumim pentru tot, ştim că ne iubeşti şi ai grijă de noi de sus, te iubim şi noi şi păstrăm în suflet tot ce ne-ai învăţat. Zbor lin, doamna noastră!“
Rodica Popescu Bitănescu: „A fost şi este un unicat. Este o pierdere enormă pentru teatrul românesc. Am văzut-o în ultimul spectacol când împlinise 85 de ani, atunci a fost ultimul spectacol. De 5 ani nu a mai urcat pe scenă, a simţit că nu mai poate să fie în forţă, că nu mai poate să ţină minte bine textele. Este o treabă grea pentru un actor să nu mai apară pe scenă, iar ea s-a controlat şi nu a mai apărut. Toată admiraţia mea pentru ea. O duceam mereu cu maşina şi mereu simţea nevoia să îmi dea un cadou, un borcan cu cireşe, se simţea şi cu toate colegele era la fel. Îi plăcea sa facă cadouri. O foarte bună parteneră, dar foarte drastică. Era foarte pretenţioasă şi dacă vreţi era şi orgolioasă. Iubea şi respecta publicul, de aceea toate generaţiile vor fi cu ea şi va trăi cu şi prin noi. Nu va muri niciodată. Dumnezeu să o odihnească acolo unde este, pentru că este un drum greu. Cred că este foarte greu pasul ăsta şi întotdeauna o să mă gândesc cu mare admiraţie la Tamara Buciuceanu-Botez.“
Ion Caramitru: „Ştiam că este în spital, dar nu credeam că îi este atât de rău. Am citit că era mai bine. A dispărut una dintre marile noastre artiste ale tuturor timpurilor. E o pierdere uluitoare. A trăit o viaţă plină de succes. Am jucat cu ea în filme. Deşi aveai senzaţia că eşti în faţa unei forţe a naturii, era de o timiditate şi de o spaimă artistică incredibilă. Ca orice om sensibil, ascundea o slăbiciune sufletească, o delicateţe aparte.“
Oana Pellea: „Un fenomen, o forţă a naturii a fost! Un fenoment artistic. Nu există epitet. M-am întâlnit cu Mihai Constantin acum câteva zile, am întrebat şi mi-a zis că nu prea e bine. Dumnezeu s-o odihnească!“
Dana Dogaru: „Neaşteptat. Deşi ştiam că e bolnavă, nu ne aşteptam la aşa ceva. Am văzut-o în aproape tot ce a jucat. N-am jucat împreună, dar am cunoscut-o. Era atât de plină de viaţă şi părea atât de puternică, deşi, în fond, era extrem de sensibilă. Din păcate, şi vârsta, şi vremurile... Fără-ndoială, va rămâne în istoria teatrului românesc, pentru că era unică în felul ei. Dumnezeu s-o odihnească!“
