Burnoutul e ca o flacăra. Îți arde energia, ți-o consumă până nu te mai simți, nu mai gândești și nu te mai comporți la fel cum o făceai înainte. Apare când ai fost expus pentru prea mult timp stresului și nu mai ai resurse suficiente pentru a compensa efectele acestuia.
Ca mamă, ești mai predispusă la burnout parental, pentru că tu îți dedici cel mai mult timp copilului, pentru că ești cea care răspunde nevoilor lui cel mai des și, mai ales, tu renunți cel mai mult la tine pentru a fi o mamă cât mai bună pentru puiul tău. Însă nici partenerul tău nu este ferit de riscul epuizării. Dr. Ashley Margeson ne spune că 97% dintre părinții din generatia milenialilor au experimentat simptome de burnout, în timp ce 86 % dintre mame se simt cel putin în 40% din timp în burnout.
Un caz care poate îți sună familiar
Îmi aduc aminte când a intrat în cabinetul meu C., o mamă de 34 de ani, care avea 2 copii și care se simțea epuizată fizic și mintal, de ceva timp. Avea dureri de cap și dureri musculare, iar anxietatea își făcea simțită prezența, zilnic. Somnul îi era tulburat: adormea de epuizare, dar se trezea pe timpul nopții și nu se simțea deloc odihnită dimineața. Mi-a spus că luase 7 kilograme în ultimul an. De fiecare dată când trecea prin bucătarie, ciugulea câte ceva. Nu de foame, ci așa, fără explicație. Seara, simțea o foame mare și mânca destul de mult, iar când copiii reușeau să adoarmă, tot ce mai putea să facă era să pornească un serial. Relația cu partenerul ei devenise una conflictuală, se certau din orice, nu simțea că are în el un sprijin, nu mai aveau timp să fie intimi, iar sexul ajunsese ultimul pe lista lor. Recent, cunoscuse un tată la locul de joacă unde mergea cu copiii și începuse să aibă fantezii cu el. Însă cel mai tare o durea că nu mai avea răbdare cu copiii ei: țipa la ei, timpul pe care îl petrecea cu cei mici nu-i mai oferea energie și mulțumire, doar o epuiza și o punea față în față cu incapacitatea ei de a mai fi mama care își dorise dintotdeauna să fie. Vinovăția o măcina și îi umplea sufletul de amărăciune.
A venit la terapie pentru că voia să fie mai bine cu ea, să readucă bucuria timpului petrecut cu copiii și să vadă dacă putea să se reconecteze cu partenerul și să se reapropie. Primul pas a fost să-și creeze un pic de timp pentru ea. A decis că merită să se pună pe sine în fruntea listei de priorități și să se recunoască în rolul de mamă. Cel mai des, de asta au nevoie mamele: de timp pentru ele. Dar asta nu-i ușor, mai ales că nu știu cum și de la cine ar putea obține ajutor. Vin, ca un tăvălug, un milion de lucruri de făcut, de cerințe de îndeplinit, de standarde la care simt că trebuie sa se ridice. Practic, rămâne foarte puțin timp pentru altceva decât ceea ce „trebuie” făcut.
De unde începe vindecarea
Primul lucru pe care îl recomand părinților, ca să-și revină, este să fie atenți la ei înșiși, să își observe nevoile și să afle cum și le pot îndeplini. Al doilea pas este să creeze pârghii de sprijin în mediul lor. Țineți minte: nicio situație nu este fără scăpare, tot timpul există soluții. E nevoie, doar, să gândim în afara normelor tradiționale care ne spun ce e bine și ce nu e bine. De exemplu, C. și-a dorit să fie o mamă cât mai bună pentru copiii ei, să aibă o familie fericită și să le ofere tot ce e mai bun. Când nu a mai putut să facă toate aceste lucruri, când idealul pe care îl proiectase despre ea și familia ei a epuizat-o, s-a simțit cuprinsă de vină. Însă este, oare, motiv de vinovăție să vrei ce-i mai bun pentru familia ta și să nu-ți iasă de fiecare dată? Dacă ești în burnout sau în risc de burnout, nu înseamnă că nu ești un părinte bun, ci că vrei să le faci pe toate cât mai bine. Și asta înseamnă mult.
Poate mai mult decât poate duce pe umerii săi un om.
De multe ori, pe căile „mămiciei” și ale „tăticiei”, cu toată presiunea secolului în care trăim, când trebuie să facem atâtea și trebuie să le facem mai bine decât părinții noștri, că doar asta ne-am promis, mergem cu pași rapizi către epuizare. Pentru că am uitat că suntem oameni, nu supereroi. Așa cum stingem lumânarea ca s-o mai putem folosi și a doua zi, e nevoie să ne folosim de respirație și pentru a încetini, pentru a ne pune în acord cu sinele nostru și pentru a ne opri din goana către epuizare. Vă las aici un test prin care puteți afla pe unde sunteți voi cu nivelul de energie.
