Ani de zile am pândit reducerile. Mi se părea cea mai deșteaptă treabă pe care puteam să o fac, fără să supăr nici „capra” (nevoia mea de ceva nou), nici „varza” (bugetul familiei). De obicei, intram în fibrilații de cum vedeam, în vitrinele magazinelor, afișele cu reduceri de 50%. Nu mai pomenesc de 70%. Am și eu demnitatea mea.
În toiul unei sesiuni de cumpărături la reduceri, m-am căpătuit cu cel mai scump tricou al meu. A costat 17 lei. Și a devenit, în doi ani, cel mai extravagant obiect vestimentar din garderoba mea. Pentru că nu l-am purtat niciodată.
Cum pot fi 17 lei mai mult decât 300 de lei
Simplu. Să comparăm. În aceeași perioadă, am cumpărat o rochie de la un brand admirabil, pe care am luat-o (tot cu reducere) cu 300 de lei. Ieftină ca braga, în comparație cu tricoul. Nu mi-am pierdut mințile și nici n-am rămas repetentă la matematică, jur.
Însă: rochia, simplă, versatilă, dintr-un material natural, plăcut, am purtat-o de nenumărate ori. Dacă ar fi să imaginez o medie, rochia merge primăvara (cu un cardigan), vara și toamna (cu un pardesiu, să zicem). O îmbrac, în medie, o dată pe săptămână.
Dacă împărțim costul de achiziție, 300 de lei, la numărul de purtări (doi ani x 3 anotimpuri x 1-2 purtări pe săptămână înseamnă 48 de săptămâni, deci aproximativ 60-70 de purtări). Acum, împărțim prețul de pe eticheta rochiei la numărul de purtări și obținem în jur de 4 lei per purtare.
Pe de altă parte, pentru că nu l-am îmbrăcat niciodată, prețul tricoului este, în continuare, după doi ani, de 17 lei per purtare. Deci tricoul de 17 lei este de aproape 5 ori mai mare decât al rochiei.
Chiar e logic!
Cum reducerile de toamnă se apropie cu pași repezi, intuiesc că n-oi fi fost singura persoană din România care să cumpere lucruri ieftine, doar de dragul reducerilor. Presimt că mai sunt și alte persoane care simt că au făcut un târg bun când prind o piesă vestimentară la un preț de ți-e mai mare dragul să-l vezi. Numai că eu am învățat pe pielea mea că asta nu e întotdeauna cea mai bună idee.
Și, de fapt, mi-am transformat obiceiurile de cumpărare când mi-am dat seama că am un dulap plin, dar foarte puține haine pe care le îmbrac. Pentru că multe dintre ele nu aveau nicio logică, nu-mi plăceau cu adevărat, nu aveam cu ce să le potrivesc și erau simple trofee ale sesiunilor de shopping la reduceri. Rezultatul: dureros. O garderobă haotică, multă vină și senzația că nu ar trebui să mai am voie să intru într-un mall.
Cum am rezolvat problema
Va suna simplu, dar nu a fost. În primul rând, mi-am luat inima-n dinți și am triat hainele. Am renunțat la o cantitate impresionantă de tâmpenii cumpărate de-a lungul timpului. Unele mi-erau mici, altele mari, unele nu se potriveau deloc cu mine, altele cu restul hainelor mele. Și am mai descoperit o categorie: cele din materiale proaste, care se simt pe piele ca o pedeapsă continuă.
Unele dintre ele și-au găsit stăpâni noi, altele au crescut impactul, oricum dramatic, al industriei fashion asupra mediului. Îmi pare rău, Planetă!
Sigur, aici descriu acțiunea în câteva rânduri. În realitate, a durat mult, a fost cu introspecție, ciudă pe mine însămi și, în final, cu un sentiment plăcut de eliberare. Plus ceva care a semănat a iertare de sine. Recunosc, cel mai simplu a fost când hainele la care am renunțat au ajuns la prietene care s-au bucurat de ele.
Principiul Pareto
Conform principiului Pareto, 20% din efort produce 80% din profit, aproape în orice domeniu al vieții noastre. Ca să aduc principiul în șifonier: 20% dintre hainele pe care le avem sunt cele pe care le purtăm cel mai des. Asta nu înseamnă că renunțăm la restul de 80%, ci că îl schimbăm sau că îl optimizăm.
Alege două din 10 tricouri, două din 10 rochii, două din zece perechi de pantaloni și așa mai departe. Desigur, alege piesele pe care le porți cel mai des. Ele sunt baza garderobei tale.
Apoi, analizează restul de 80%. Ce păstrezi, ce crezi că poți optimiza. De exemplu, o bluză pentru care nu ai perechea potrivită de pantaloni. Fie renunți la bluză, fie cumperi încă o pereche de pantaloni, dar te asiguri că merge și cu alte bluze pe care le ai deja. Înțelegi?
Magnificele haine scumpe - ieftine
Îmi dau seama că textul ăsta e o metaforă pentru multe alte bucățele din viața noastră. Așa cum ne repezim, uneori, la haine aparent ieftine, dar inutile, mă tem că facem alegeri mai importante doar de dragul de a nu rata un tren. Și totuși, de ce ai sări în IC-ul de Constanța, dacă tu vrei să ajungi la Brașov?
Află unde vrei să ajungi. Cu garderoba, cu profesia, cu viața personală. Odată ce știi, fă-ți un plan. Decide: am nevoie de o cămașă albă din in (sau de un job mai sigur, ori de o relație mai echilibrată). Cred că devine mai simplu să aplici acest principiu în chestiunile mari, odată ce-i prinzi „șpilul” într-o chestiune trivială precum garderoba.
Ține minte mereu: 20% din efortul nostru generează 80% din profit. Că o fi el financiar, de imagine sau emoțional. Concentrează-te pe acei 20%, restul de 80 îmbunătățește sau elimină ca să faci mai mult loc pentru ceea ce contează cu adevărat pentru tine.
Ferește-te de tricouri, oameni sau acțiuni care vin, aparent, la un „preț” mic, dar te costă mult pe termen lung. Îți fură spațiu în șifonier, emoții sau timp și, implicit, șansa să investești în ceva cu adevărat important pentru tine.
Organizează-și șifonierul și ai grijă să-l umpli doar cu lucruri care îți fac viața mai frumoasă. Apoi, începe să aplici principiul în orice domeniu simți că ți-e de folos.
