Mâncatul emoțional este o realitate a vieții omului modern. Ritmul de viață, stresul, anxietățile refulează în această tulburare alimentară, care funcționează pe baza unor mecanisme reflexe de tipul cauză-recompensă.
Sunt fericit/ă! Mănânc.
Sunt trist/ă! Mănânc.
Mă regăsesc profund în acest subiect, aș putea spune chiar că aceasta a fost realitatea mea până în adolescența târzie. Nu degeaba apar, în majoritatea pozelor, mâncând sau încercând să ascund mâncarea.
Încă din copilărie, îmi amintesc cum mă premiam pentru fiecare mică (sau foarte mică) reușită mâncând o ciocolată. Era motiv de bucurie? Era ciocolată!
Mai târziu, când au început să apară și momentele mai tensionate, stresante sau chiar de tristețe, frustrare, singurătate, mă trezeam tot cu o ciocolată în mâna, încercând să alin suferința și să readuc starea de bucurie mâncând. Mă trezeam mâncând o pizza întreagă pentru că mă simțeam singură sau frustrată, o cutie de ciocolată înainte de examene la facultate din cauza stresului, o pungă uriașă de cipsuri în timp ce învățam pe fugă. Și culmea este că toate aceste „bombe calorice nesănătoase” ajungeau în frigider într-un moment de bucurie, când aveam motive să mă sărbătoresc și mă răsfățam așa.
Ce înseamnă mâncatul emoțional
Mâncatul emoțional este obiceiul de a te refugia în mâncare atunci când nu îți este foame, ci vrei fie să te recompensezi, fie să te alini sau consolezi pentru o stare prin care treci sau un eșec. Din păcate, însă, mâncatul compulsiv poate contribui la creșterea în greutate și la declanșarea altor perturbări metabolice.
Emoțiile puternice creează o stare de confuzie în mintea noastră și confundăm senzația de foame cu nevoia de a mesteca pentru a ne recăpăta confortul. Ne găsim plăcerea în dulciuri, fast-food și tot felul de „bunătăți” pe care mai apoi le regretăm și ne simțim vinovați că le-am mâncat.
Ți se întâmplă și ție? Să ai brusc o poftă nebună de ceva bun? Să simți că, dacă nu mănânci ceva ce îți place tare, ai să „mori de poftă”?
Celebra cutie cu înghețată
Până și în filme vedem acele scene când, după o despărțire sau o problemă mai mare, ele (în general femeile) merg la frigider și își iau o cutie maaare cu înghețată și o mănâncă pe toată, până la ultima linguriță. Știi ce zic?
Mâncatul emoțional nu ne ajută să dobândim sau să menținem un stil de viață sănătos. Dimpotrivă chiar, e ca și cum ne tot faultăm singuri, de fiecare dată când apare o emoție puternică, și ne dăm peste cap tot regimul sau toate obiceiurile pe care le-am implementat.
Ne păcălește creierul și, pe moment, ne simțim puțin mai bine. Însă problemele reale, stresul, frustrarea, tristețea, epuizarea etc. sunt tot acolo, tot neacceptate și tot nerezolvate. Așadar, refugiul în mâncare este un cerc vicios care, pe lângă faptul că nu îți rezolvă problemele, îți dă alte bătăi de cap, mai apoi, cu kilogramele în plus, starea aceea de „iar am mâncat prea mult”, „mă simt că un balon”. Plus tot felul de alte dereglări.
Cum punem stop mâncatului emoțional
Ce este de făcut? Un prim pas este să înțelegi ce se petrece mai exact. Ți-am pregătit câteva indicii care să te ajute să faci diferența dintre foamea reală (fizică) și cea emoțională:
1. Foamea emoțională vine cu o stare de urgență. Brusc ai o nevoie copleșitoare de a mânca. Foamea fizică vine cu niște ‘fluturași’ în stomac, simți nevoia să mănânci, dar nu neapărat imediat.
2. Dacă în loc de o ciorbă sau o mâncare delicioasă din legume, simți că doar o pizza, o prăjitură sau ceva junk food te „salvează”, este clar că mănânci emoțional.
3. Mănânci prea mult: o cutie întreagă de înghețată sau o tabletă întreagă de ciocolată, o pungă mare de chipsuri sau popcorn. În general, mă refer la cantități mai mari decât cele pe care le-ai consuma de obicei.
4. Foamea emoțională nu este localizată în stomac, de aceea se poate întâmpla ca, imediat după ce ai mâncat, să simți nevoia să mai „ronțăi” ceva, chiar dacă ai deja stomacul plin. De obicei, ți-e poftă de ceva anume și parcă numai acolo te poți gândi. Exact! Pofta vine din mintea ta. În cazul foamei fizice, nu simți nevoia să te îndopi.
5. Sentimentul de vinovăție vine la pachet cu mâncatul emoțional. Când este vorba despre foamea fizică, este puțin probabil să te simți vinovat sau rușinat pentru că pur și simplu îi oferi corpului tău ceea ce are nevoie.
Al doilea pas este să găsești alte metode prin care să îți „hrănești” emoțiile, să le accepți și rezolvi, fără să încerci să umpli goluri sau să te recompensezi cu mâncare. Îți las câteva idei:
1. Când vine acea poftă nebună de „ceva”, așteaptă 5 minute înainte de a ceda tentației și întreabă-te de ce vrei să mănânci. Acest răgaz de 5 minute și răspunsul pe care ți-l dai, îți oferă posibilitatea să schimbi alegerea făcută și să iei o altă decizie, mai sănătoasă și nutritivă.
2. Identifică ce emoție stă la baza ‘ronțăitului’, scrie un jurnal și caută alternative. Dacă mănânci să nu te mai simți frustrat, trist sau singur, poți alege să te plimbi, să te joci cu animăluțul tău de companie, să suni o persoană dragă ție, să citești sau chiar să vizionezi un film (însă fără celebrul bol cu popcorn în poală). Sportul, yoga, meditația te pot ajuta.
3. Bucuria și motivele de sărbătoare pot fi „premiate” prin dans, activități recreative și jocuri, întâlniri cu prietenii, o baie caldă, un ceai aromat și o lumânare parfumată.
4. Consumă mai multe lichide. Atât foamea fizică, cât și cea emoțională au legătură strânsă cu deshidratarea, așa că bea cât mai multă apă și ceaiuri.
5. Evită să faci cumpărături când îți este foame și privește de două ori în coșul tău, scoate tot ce consideri că este nesănătos și nu are ce caută în alimentația ta.
6. Participă la evenimente, cursuri online, webinarii, ore de sport, menține-te ocupat și mereu focusat spre viitor. Este un lucru demonstrat că, dacă îți ții mintea ocupată și o hrănești cu informații valoroase, nu te vei mai lupta cu poftele și gândurile orientate spre mâncare.
7. Petrece mai mult timp făcând ceea ce îți place! Personal, am observat că, de când am devenit flămândă de cunoaștere și iubire, dedic mai mult timp cititului, studiului, partenerului și familiei decât mâncatului. Poftele au încetat să apară, iar eu mă simt mult mai împlinită.
Modul în care ne raportăm la mâncare este o oglindă a relației pe care o avem cu noi. Având grijă de sănătatea noastră, arătăm respect față de propria persoană.
Uneori, în loc de desert, putem alege o îmbrățișare!
