Mi-a plăcut întotdeauna cum zic americanii ”you are my home„, adică „tu ești acasă al meu”. Dar abia în anii recenți am descoperit ce înseamnă să fiu „acasă în mine” sau „acasă alături de cineva”.
În ceea ce privește spațiul în care locuiesc sau unde îmi petrec o bună parte din timp, am observat că mă simt mai în largul meu dacă adaptez acel spațiu la nevoile mele, atât fizice, cât și psihice. De exemplu, tele munca mi-a arătat că sunt mai creativă, mai plină de soluții și mai echilibrată în activitatea mea de zi cu zi. Practic, de când lucrez de acasă, dau un randament mai bun. De ce? Pentru că lucrez cu două monitoare uriașe, pentru că sunt înconjurată de tablourile mele dragi, ascult muzica pe care o iubesc, aprind lumânări și bețișoare parfumate și, dacă simt nevoia să fiu cârcotașă, pot să fiu astfel, iar asta mă eliberează și îmi dă voie să fiu deschisă cu adevărat spre persoanele cu care vin în contact. Să fiu cu adevărat prezentă în dialogul cu ele.
Nu suntem roboței și nu „trebuie” să avem mereu o atitudine „zen”. Nu este nevoie să simulăm fericirea până ne iese, pentru că un om cu adevărat fericit își dă voie să fie și trist și furios și experimentează toată paleta de emoții.
Emoțiile își pierd conotația de bune sau rele și devin o busolă în căutarea noastră de sine, o hartă a lumii noastre interioare.
Casa noastră este barometrul stării noastre de bine
De exemplu, v-ați întrebat vreodată de ce desenul casei și al camerei sunt folosite ca instrumente în evaluarea psihologică? Practic, casa noastră este un simbol arhetipal, reprezentând centrul lumii noastre, spațiul nostru sacru. Jung spunea că ceea ce se întâmplă în interiorul casei noastre reflectă universul nostru interior, iar Freud asocia casa cu principiul feminin, cu latura noastră feminină. Casa îi reprezintă însă și pe cei care locuiesc în ea.
Casa este acel spațiu protejat, pântecul matern, iar locuința percepută ca „acasă” simbolizează nostalgia locului originar, unul în care nu mai putem reveni vreodată. Casa ne menține sentimentul de siguranță, ne protejează de furtunile vieții. Casa este întâia lume a ființei umane, de aceea există atătea atașamente legate de casa părintească, de obiectele dragi din copilărie.
De ce ne rătăcim, uneori, în propria casă?
Există momente, în viață, când ne simțim străini în propria casă, exilați, avem o senzație de inconfortabil, de neprimitor. Acela este momentul în care eu te invit să te oprești, să te așezi, să iei un pix și o agendă și să îți faci o listă cu toate motivele pentru care casa ta nu (mai) este acasă. Acesta este momentul tău de „aha!”. Fă o radiografie a acestui spațiu, din postura de observator detașat și lucid, ca și cum ai fi un musafir în propria casă.
Apoi, poți include câteva întrebări ajutătoare în analiza ta :
Ce transmite casa mea?
Care este energia casei mele?
Ce emoții îmi trezește casa mea/camera mea?
De ce mă simt astfel?
Cum mi-aș dori, de fapt, să mă simt?
Ce îmi lipsește ca să mă simt așa?
Danezii par să fi găsit răspunsul la aceste întrebări, pentru că au creat un termen care înglobează perfect toate aceste aspecte : „hygge” sau „cum putem să trăim mai bine acasă”. Acest „acasă” este mai mult decât un loc. Este o stare, o emoție, un sentiment. Sau, dacă vreți, este un spațiu fizic completat de unul emoțional.
Ce să aștepți de la casa ta
Dincolo de mediul plăcut, relaxare, atmosfera relaxantă, activități preferate, a te simți acasă în propria casă înseamnă a trăi conștient. Adică îți dai voie și știi să faci din lucrurile esențiale niște obiceiuri pe care să le practici cu bucurie, frumusețe și încredere în sine.
Înseamnă că fiecare membru al familiei tale vine acasă cu bucurie, are spațiul său, chiar dacă nu are fiecare cameră proprie. Poate fi un colț amenajat pentru pictură sau un fotoliu comod pentru citit, o noptieră cu o tablă de șah sculptată manual din lemn de măslin, un birou dotat cu toate cele necesare pentru inspirație și scris, un perete cu tablourile preferate sau pur și simplu o aromă dată de bețișoare parfumate sau de o lumânare din ceară naturală.
Pentru mine, acasă înseamnă și să pot sta sâmbătă în cada plină cu spumă, cu o carte bună în mână și că toți cei din casă îmi respectă acest spațiu și aceste momente. Pentru partenerul meu înseamnă să aibă un spațiu în care să își țină toate trofeele câștigate la raliu, pentru fiica mea cea mică – să aibă un perete pe care să poată lipi tot ce a desenat, iar pentru fiica mea cea mare înseamnă să aibă un colț amenajat unde să poată face make-up avangardist și ședințe foto pentru Instagram.
Citeam, deunăzi, într-un articol că atunci „când deschizi ușa casei pășești în memoria minții și a sufletului tău, iar dacă în acest spațiu e doar o colecție dezordonată de obiecte, care nu te definesc, evident că nu te regăsești în ea și ajungi să te simți neîmplinit. ... Atunci când vezi frumosul, trăiești frumos, iar mai departe, trăind frumos, ajungi să fii o persoană mai echilibrată, mai bună, mai atentă și mai altruistă cu ceilalți”.
Foto: Stock Snap
