Ruptura de comunicare și interacțiune este resimțită puternic de către tineri și de către cei din categoria de vârstă a părinților lor – cei între 45 și 55 de ani. Se pare ca generațiile 35-44 și membrii seniori ai familiei reușesc să își alinieze valorile și atitudinile vis-à-vis de viața în familie, nivelul lor de mulțumire fiind semnificativ mai ridicat .
Goana după fericire
Încă de când ne dăm seama de importanța și valențele fericirii, suntem în căutarea ei. Relațiile, educația, veniturile și sănătatea modelează felul în care ne simțim și în care ne raportăm la binele personal. Dar toate acestea prind profunzime și sunt internalizate odată cu maturizarea.
Pe măsură ce înaintăm în vârstă, ne dăm seama ce ne face pe noi fericiți, pentru că, oricât de comun și de râvnit ar fi acest concept, el este perceput diferit de fiecare dintre noi. Studiul CIPRA ne demonstrează că percepem fericirea și abordăm în mod diferit acest concept, odată cu înaintarea în vârstă. Trăim într-o epocă în care noi începem să ne punem tot mai multe întrebări despre noi înșine, să ne explorăm, să ne autocunoaștem pentru a evolua. Procesul începe pentru fiecare în mod diferit și există elemente declanșatoare distincte. Din experiența mea din lucrul în scop terapeutic, pot spune că tot mai mulți dintre cei tineri încep acest proces de autocunoaștere mai devreme, fie că este vorba despre cunoaștere în plan fizic (lucrul cu corpul) sau în plan mental (lucrul cu emoțiile).
La capătul celălalt al firului se află familiile lor, alcătuite din membrii seniori (părinți, bunici), care nu au fost neapărat expuși la procese similare sau au pornit mai târziu pe această cale. Așadar, de aici poate veni un decalaj valoric, comportamental, de atitudine, cauzat în mare parte și de vitezele diferite cu care fiecare dintre noi îmbrățișăm transformările personale.
Importanța lucrului cu sinele
Acest decalaj se micșorează atunci când vorbim despre generațiile din segmentul de mijloc (35-44) și membrii seniori ai familiilor lor – poate și pentru că, în cazul primei categorii (35-44) încep să se vadă roadele evoluției personale, în sensul maturizării, al definitivării principiilor de viață, al strategiilor de interacțiune cu cei din jur. Un lucru este cert: dacă fiecare membru al familiei este dispus să lucreze cu el însuși – în plan fizic, emoțional, relațional, profesional, roadele vor fi mai bogate. Gândiți-vă la situația ideală în care copiii au parte de suport emoțional încă din școală, părinții au o igienă mentală regulată și lucrează alături de terapeuți în plan personal și/sau coach în plan profesional, viața de cuplu este sănătoasă, partenerii de cuplu își procesează emoțiile și aplică principiile comunicării non-violente etc. Într-un astfel de tablou, șansele de conflict nesănătos sau de nealiniere a valorilor scad semnificativ, iar asta nu poate să conducă decât la creșterea nivelului de mulțumire între membrii familiei.
Lucrurile bune care vin cu vârsta
Așadar, odată cu vârsta și autocunoașterea, dobândim noi „unelte” de a ne gestiona emoțiile și situațiile care pot genera conflicte și pot duce, implicit, la absența sau dispariția fericirii. Filtrul rațiunii educate și mature ne face să înțelegem mai bine felul în care ne raportăm la conjuncturi ce pot lăsa urme: ajungem să nu mai punem totul la suflet, să-i judecăm mai puțin pe cei din jur și să fim mai atenți la ceea ce ne influențează direct pe noi înșine, să nu mai transformăm nervii în furie și să înțelegem că gândirea negativă pe termen lung duce la anihilarea fericirii. După 35 de ani, înțelegem că, așa cum nu putem face pe toată lumea fericită, nici noi nu putem fi tot timpul fericiți, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să lucrăm la asta și să facem tot posibilul să găsim pasiuni și lucruri care ne bucură sufletul și ne echilibrează trăirile.
Foto: Stocksnap
