„Croiește-ti o soartă pe care să o iubești”, spunea Nietzche. Când ne iubim soarta, șansele ca vârsta de mijloc și provocările cu care vine la pachet să ne arunce în brațele unei crize existențiale sunt mult mai mici.
Când viața este trăită fără prea multe regrete acumulate, când deciziile pe care le-ai luat de-a lungul timpului te-au dus în direcția dorită, când simți că ai găsit echilibru în sarcinile vieții, poți îmbrățișa vârsta de mijloc a vieții (35 - 40 de ani) cu împăcare.
Cum apare, totuși, această criză a vârstei mijloc?
Omul refuză să mai accepte o viață care începe să i se pară banală și intră într-o luptă cu el și cu cei din jur, o luptă al cărei scop este găsirea „tinereții fără bătrânețe".
Atunci când ești tânăr, simți că ai oportunități nelimitate, atât în ceea ce privește partea profesională, cât și cea personală. Ai senzația că tot ce îți poți imagina, poți realiza. Că idealurile cele mai înalte pe care ți le-ai setat pot fi îndeplinite, la un moment dat. Simți că ai timp.
Unii dintre noi chiar ajung în „după - amiaza vieții", cum numea Yung vârsta mijlocie, având o viață mulțumitoare.
Cu toate acestea, se întâmplă să trăim un eveniment major, precum moartea unei persoane dragi, trecerea prin boală și suferință, pierderea slujbei, plecarea copiilor de acasă (sindromul cuibului gol) și să devenim brusc mai conștienți de propria persoană și de faptul că suntem pe o pantă descendentă a vieții noastre. Aceste experiențe revelatoare scot la suprafață toate acele lucruri pe care nu am apucat încă să le facem.
De aici până la o criză existențială, distanța este foarte scurtă, căci toate temerile nerostite de-a lungul timpului ies la suprafață pe un fond de vulnerabilitate dat de evenimentul prin care am trecut.
Cum se simte criza vârstei de mijloc
Aceste situații de viață dificile prilejuiesc dorința de a ne descoperi pe noi și apar întrebări precum: „Cine sunt eu cu adevărat?”, „Care sunt oamenii importanți pentru mine?”, „Ce îmi aduce satisfacție în profesia mea?”, „Am parte de intimitate așa cum mi-aș dori?”, „Partenerul meu mai corespunde nevoilor mele de acum?”, „Care este sensul meu?”, „Este viața mea așa cum mi-aș fi dorit-o?”, „Aș fi putut face lucrurile diferit, astfel încât să profit mai mult de oportunitățile pe care viața mi le-a scos în cale și să ma bucur mai mult de ce trăiesc?”
Toate aceste întrebări scormonesc în interiorul nostru și ne răvășesc pe noi, dar și pe cei din jurul nostru. Căci schimbările prin care trece un om aflat într-o criză emoțională afectează în egală măsură oamenii apropiați celui aflat în suferință.
Omul aflat în „după - amiaza vieții" își schimbă brusc comportamentul, în momentul în care apare un declanșator.
Deodată, valorile și principiile care l-au călăuzit până în momentul de față nu îi mai sunt potrivite și când simți că te pierzi pe tine, pare că nimic nu mai contează.
Începe o luptă aprigă cu încercări disperate de a opri trecerea timpului.
Se amplifică sentimentul de a găsi sensul în viață și, în încercarea aceasta disperată, unii pot lua decizii radicale. Își pot schimba jobul, pot renunța la familie, se izolează de ceilalți, ideea principală fiind: „am făcut prea mult pentru alții și prea puțin pentru mine” sau „toată viața mea a fost greșită”. Apare lipsa de considerație față de oricine altcineva.
Cum arată criza vârstei de mijloc
Criza vârstei de mijloc face oamenii să devină furioși, nemulțumiți, dornici să își modifice prioritățile de viață.
Apare dorința de schimbare și de aventură. Unele persoane își modifică total stilul de viață.
Obsesia pentru aspectul fizic are impact asupra sarcinilor vieții, căci sunt neglijate anumite responsabilități în detrimentul mersului la sala de sport, al schimbării garderobei sau al adoptării unui stil alimentar total diferit de cel de până atunci.
Unii oameni aflați la mijlocul vieții apelează la operații estetice, în speranța că vor încetini astfel procesul de îmbătrânire.
Criza vârstei mijlocii este împachetată în anxietate, nesiguranță, nemulțumire față de relațiile cu ceilalți, față de carieră și față de viață în general, îngrijorări cu privire la aspectul tău și la cum te văd ceilalți.
Ce putem face, totuși, ca să primim vârsta de mijloc mai ușor?
În primul rând, ar fi bine să nu privim toate aceste schimbări ca pe ceva negativ și să luăm această etapă provocatoare din viața noastră ca pe una de introspecție.
Să fim conștienți de schimbările prin care trecem și de emoțiile copleșitoare pe care le trăim și să cerem ajutorul.
Să privim mai degrabă spre ce merge bine în viața noastră și să facem în așa fel încât acțiunile noastre să ne ducă în direcția dorită.
Să luăm decizii doar după ce am analizat în profunzime care sunt consecințele pe termen scurt, mediu și lung.
Să creăm noi obiective.
Să menținem relațiile cu prietenii apropiați.
Să nu ne trasăm standarde imposibil de atins.
Să facem lucruri care ne aduc bucurie.
Îmi place să cred că, odată ajunși în floarea vârstei, ne vom uita cu bucurie și împăcare la viața pe care am trăit-o și cu speranță că drumul pe care urmează să-l parcurgem, cu bune și cu mai puțin bune, este unul asumat.
