Din dorința de a ne hrăni cât mai sănătos și cât mai gustos, recurgem la alimente care par sau chiar promit să scurtcircuiteze etapele în căutarea unui stil de viață echilibrat. Și așa cum reclama e sufletul comerțului, vă asigur că informația corectă e sufletul unui corp în formă.
1. Laptele degresat
Știu că atunci când citiți articole pe teme de mâncat sănătos uneori vi se pare că informația se contrazice. Cam așa este și cazul laptelui degresat. Ni se spune că grăsimile sunt rele și tocmai de aceea tindem să le eliminăm, uneori neinspirat. Ne cramponăm atât de mult de 3.8-4% procentul de grăsime al unui lapte nedegresat față de 1.5% al celui degresat, încât avem tendința de a căuta musai ceva cu zero grăsimi. Cam la fel facem și în cazul iaurturilor.
Cu cât un ingredient se îndepărtează de modul în care mama natură l-a lăsat să fie și oamenii intervin asupra lui, tinde să devină mai nesănătos, prin prisma substanțelor care i se pot adăuga sau din cauza procedurilor tehnologice la care este supus.
Astfel, în cazul laptelui ce este folosit de noi fie la preparate în bucătărie, fie ca atare, în combinație cu cereale sau simplu, ca gustare, este mai sănătos să cumpărăm un lapte nedegresat (cu procent de grăsime 3.5 - 4%) de preferat în ambalaj de sticlă decât de plastic. Aveți astfel un produs natural și gustos (substanțele ce dau gustul sunt solubile în grăsimi).
2. Pastele integrale
Citim adeseori că produsele ce conțin fibre sunt mai sănătoase decât suratele lor procesate. Lucru perfect adevărat. Dar fiecare percepe această sănătate după cum îi servește mai bine interesele.
Cine vrea să slăbească înțelege că au mai puține calorii, cine trebuie să mănânce mai nesărat că au mai puțină sare și tot așa. Adevărul este că, din punctul de vedere al caloriilor, cele două variante de paste sunt la fel. Nu o să slăbim dacă mâncăm aceeași mărime a porției de paste și aceeași combinație (smântână/carne), chiar dacă alegem varianta integrală. Pastele rămân produse făinoase calorice dacă alegem să mâncăm mai mult de un pumn de paste puse la fiert și în combinații calorice.
Cea mai cuminte variantă ar fi să le mâncăm cu legume și sos de roșii. Celebrul parmezan, chiar dacă nu este însoțit de smântână, sporește considerabil valoarea calorică a pastelor.
3. Pâinea „neagră”
Cred că nu mai e un secret pentru nimeni că, dacă citești eticheta ce însoțește cele mai multe sortimente de pâine neagră, descoperi că negru a fost doar umorul producătorului când a numit acel produs așa pompos și cu iz de sănătate.
Citiți etichetele tuturor produselor cumpărate! Sigur că nu înțelegem de fiecare dată toată chimia din ele, dar nici nu trebuie. Dacă vezi că un produs aparent banal are trei rânduri de ingrediente, e clar că cineva s-a jucat prea mult cu tabelul lui Mendeleev pe acolo. Sau dacă citești într-un produs de tipul pateului că primul ingredient este apă, iarăși îți dai seama că treaba nu e prea curată pe acolo.
Dacă pe ambalajul pâinii primul ingredient îl reprezintă făina de grâu integrală sau făina de secară, apoi regăsiți enumerate tărâțele, ceva semințe, apă, sare, maia/drojdie și cam atât este posibil să aveți un produs bun, ce merită să ocupe locul în sacoșa voastră și să ajungă la voi pe masă.
4. Dulciurile fără zahăr
Dacă ați ști câți oameni am văzut eu îngrășându-se cu astfel de produse, fără să aibă idee de ce... Produsele fără zahăr se adresează diabeticilor.
Sigur că, fiind la liber în magazin pentru toată lumea, suntem și noi curioși. Ajunși însă acasă cu ele realizăm surprinși că au același gust dulce ca varianta clasică cu zahăr, că au aceeași păguboasă margarină sau ulei de palmier în compoziție și aceleași calorii la suta de grame.
Păi și atunci ce realizăm dacă le cumpărăm, plătind un preț mai mare decât pentru variantele clasice? Aceleași calorii înseamnă că nu pot mânca mai mult, același gust dulce - uneori chiar mai dulce - înseamnă că rămân dependent de gustul dulce în continuare. O să spuneți că îndulcitorii nu același efect asupra răspunsului insulinic al organismului. Aveți dreptate aici, doar că îndulcitorii au efect iritant asupra tubului digestiv. Și, până la urmă, făina aceea de grâu din care sunt făcuți oricum o să crească glicemia, indiferent dacă există zahăr sau nu alături.
5. Iaurtul cu fructe
Eu cred că acesta a fost inventat pentru oamenii cei mai leneși de pe pământ.
Fără supărare, de ce să alegi să cumperi varianta asta ce conține cantități infime de fructe, mult zahăr, tot soiul de substanțe care să îngroașe iaurtul și coloranți?
Cred că avem cu toții în casă măcar un fruct, în orice moment al zilei. Este mult mai sănătos fie să pui acest fruct în iaurt dacă vrei să mănânci un desert simplu și cuminte, fie să le mănânci separat: fructul la gustarea de fructe și iaurtul la micul dejun sau tot la gustare și el.
Suntem ademeniți să cumpărăm iaurturi cu fructe cu etichete care ne încântă și ne promit fructe deosebite, rare. Cine se mulțumește, însă, cu 0.2% sau 0.8% din fructe despre care, să fim cinstiți, habar n-avem unde cresc sau când e sezonul lor? Nu mai bine luăm noi un iaurt nu foarte acru și punem în el un pumn de afine sau câteva felii de piersici sau banană sau orice altceva avem la îndemână?
6. Batoanele proteice
Subiect cu greutate :). Eu mereu spun că ar trebui să le lăsăm pe seama bărbaților care merg la sală. Unei femei, un baton de 90-100 grame îi poate anula o întreagă sesiune de antrenament. Aproximativ 30 gr dintr-un astfel de baton ar fi porția pentru o femeie care merge la sala și care vrea să slăbească sau care vrea, pur și simplu, să ia o gustare care ține de foame. În ceea ce privește batoanele proteice, găsim iarăși o varietate imensă de produse.
Alegeți variantele fără zahăr sau cu mai puțin zahăr, cu proteine de zer versus cele cu proteină vegetală sau ideal un mix între cele două tipuri de proteine. Aceste batoane, însă, trebuie văzute ca gustări sau pot înlocui rar o masă. Un astfel de baton nu va asigura întreg necesarul zilnic de proteină. Nu înlocuiesc lactatele, ouăle, peștele, carnea. Folosiți-le ca parte dintr-o dietă variată și nu vă puneți toate speranțele în ele. Încă ceva: batoanele proteice singure, fără mers la sală, nu fac mușchii să crească. Excesul de proteină din dietă, dacă nu este susținut de efort fizic adecvat, adică de o cerere fiziologică a organismului de extra proteină, este eliminat. Din păcate sau din fericire pentru evoluția noastră, lucrurile nu sunt așa de ușoare.
7. „Brânza” tofu
Cred că începem să ne gândim să mâncăm tofu în perioada postului sau atunci când vrem să ne lăsăm de mâncat carne și căutăm produse alternative de proteină. Soia, ingredientul principal din tofu, este un produs cu conținut ridicat de proteină. Proteina vegetală, însă, este de calitate mai slabă decât cea animală (sau hai să spunem cu un conținut mai scăzut de aminoacizi). Dacă vreți să faceți o astfel de înlocuire a surselor animale cu cele vegetale, nu uitați că diversitatea este cheia alimentației santoase și aveți grijă la mărimea porției.
Este posibil ca senzația de sațietate să vină mai greu, cel puțin la început. Dacă aveți afecțiuni ale tiroidei sau contraindicații de alimente cu aport de estrogeni în organism, din partea medicului, ocoliți tofu sau cel puțin nu-l mâncați des.
Foto: Pexels
