Săpând adânc de-a lungul anilor, am corelat asta cu faptul că în liceu prima mea dragoste mi-a spus că, pentru că eu eram cea puternică într-un triunghi amoros, aveam să fiu „sacrificată” în urma unei alegeri. Pentru că, fiind atât de puternică, spunea el, aș fi putut să trec mai ușor peste obstacolul despărțirii. Și da, cred că am rămas cu această experiență în minte și cumva multă vreme mi-am anihiliat feminitatea din motivul ăsta și am tot pus peste ea straturi de masculinitate. Și uite-așa, am învățat că sunt puternică și nu trebuie să cer sau să primesc ajutorul, că pe mine nu trebuie să mă doară, că nu trebuie să arăt slăbiciune. I can do it!
Pe de altă parte, cei mai mulți oameni care mă văd și nu ajung să mă cunoască dincolo de aparențele fizice, pornesc de la premisa că sunt foarte mică de statura (160 cm), slabă și, deci, foarte fragilă, apoi mă cunosc și ajung să îmi spună că „wow, ești atât de puternică”.
Și conflictul interior merge mai departe. Trebuie să întăresc convingerile cu rezonanță pozitivă, nu? În realitate, am ajuns să cred că povestea asta cu puterea face un mare deserviciu feminității noastre, pentru că sfârșim prin a fi atât de puternice, încât uităm să fim femei. Ajungem să ne dorim să avem cariere atât de bine puse la punct, să facem lucruri în locul partenerilor noștri de viață, al părinților noștri, al angajatorilor, al echipelor, să ne asumăm greutăți fizice și emoționale care poate chiar ne depășesc puterile.
De ce tot acest preambul? Pentru că am primit provocarea să spun ce fac că să rămân așa feminină, fragilă, caldă, fără să pierd niciun strop din energia aia mișto, creativă și dinamică.
Ei bine, adevărul e că mai pierd și eu stropi din energia aia mișto și asta se întâmplă pentru că, în continuare, am rămas paradigma că sunt puternică.
În realitate, am fix aceleași nevoi pe care le are orice femeie de pe lumea asta, cum ar fi să fiu ocrotită, să simt că cineva are grijă de mine, să fiu înțeleasă atunci când mă simt rău, să fiu întrebată cum mă simt și chiar să îi pese celui care întreabă de răspunsul meu.
Cum fac? Nu am o rețeta, dar de câte ori simt că peste energia mea feminină se așterne praful, îmi dau voie să fac lucruri care mă fac vulnerabilă:
1. Îmi dau voie să plâng
Chiar dacă după aceea mă simt foarte rău, îmi pulsează tâmplele două zile, simt că am o greutate mare la nivelul capului, iar ochii mi se umflă cât cepele. Nu-mi place procesul, dar efectul este cu adevărat cathartic. Am plâns de multe ori, ca mamă sau antreprenor, dar nu ca să „mă plâng”, ci că să mă eliberez și să îmi curăț „aura”. Pentru că știu foarte bine despre ce sunt eu la originile mele: despre echilibru, empatie, pace, căldură, iar dacă aceste capacități sunt ecranate, ajung să fiu în disonanță totală cu mine însămi. Și ghici ce? Sunt ca o lămâie stoarsă!
2. Stârnesc discuții incomode
Prin natură mea, dacă aș putea să trăiesc într-o lume total lipsită de conflicte, aș alege-o fără să stau pe gânduri. Dar dacă simt că lucrurile merg din rău în mai rău, la un moment dat mă opresc și mă gândesc că trebuie să vorbim despre asta, pentru că, de cele mai multe ori, când lucrurile merg din rău în mai rău și mă simt din ce în ce mai rău, asta se întâmplă în relație cu cineva, fie că e vorba de planul personal sau profesional. Stârnesc conversații dificile și încerc să le abordez cu curiozitate. Îmi este foarte greu să primesc un deznodământ negativ al unei conversații dificile, dar de-a lungul timpului am ajuns la concluzia că este mai bine așa decât să persist în ceva ce este dăunător pentru mine în plan fizic și mintal.
3. Mă opresc
Un alt lucru pe care îl fac pentru energia mea feminină când o simt „aglomerată” este că mă opresc din ce fac și caut inspirație în altă parte, în clipa în care simt că la mine resursele s-au epuizat. Mă îndrept spre ceva care să mă ridice, să mă motiveze, să pot să o iau de la capăt, dar nu cu încrâncenare, ci cu o energie care mă încarcă mai mult decât să mă descarce. Schimb perspectiva, plec într-un loc nou, vorbesc cu cineva total din afara sferei mele, fac ceva ce poate părea „scandalos” la prima vedere, pentru că vreau să sparg șirul repetițiilor dăunătoare, al ruminării și al deznădejdii.
Le recomand femeilor să lucreze constant pentru energia lor feminină, pentru că asta ne influențează pe toate planurile. În relația de cuplu, profesională, cu copiii noștri, cu părinții sau rudele noastre, ne afectează fertilitatea, sexualitatea, capacitatea de a crea lucruri valoroase. Și adevărul este că, oricât am încerca noi să demonstrăm că putem să fim omnipotente, tot obosim, ne consumăm și… ne ofilim. Ce înseamnă asta? Să ne întoarcem la corp și la conexiunea noastră cu el, să ne amintim să ne jucăm, să petrecem timp de calitate cu noi însene, să alegem pe lângă noi oamenii care sunt gata să ne mângâie!
Foto: Logan Weaver, Unsplash
