Deși nu este parfumier, Marius Constantinescu, prezentator şi realizator radio-TV, cu un Master în Publicitate şi altul în Istoria Artei, este un cunoscător al parfumurilor și al istoriei acestui produs invizibil, râvnit, colecționat și adorat în întreaga lume.
Anii pe care Marius i-a petrecut în publicitate l-au apropiat de campaniile memorabile cu care unele branduri și-au promovat creațiile olfactive. Marius a strâns poveștile fascinante despre parfumuri și comunicarea lor și le va prezenta la Fundația Calea Victoriei.
Nu am rezistat tentației de a-l invita la podcastul Magic People, unde am povestit despre parfumuri ca simbol cultural, despre ciudățeniile din lumea parfumeriei și despre cum reușesc parfumurile să ne trezească nostalgii, amintiri și senzații incredibil de puternice.
Secretul parfumului? Simțul oflactiv este cel mai capabil să trezească sintestezii. De aceea, există mirosuri care ne proiectează în copilărie, în brațele mamei sau în anumite perioade și locuri din viața noastră.
Marius Constantinescu mi-a dezvăluit, de exemplu, cum o casă iconică de parfumuri a fost nevoită să lanseze un parfum la cererea naziștilor, odată ce aceștia au ocupat Parisul. Imediat după finalul celui de-al doilea Război Mondial, parfumul a fost retras de pe piață. Însă mi-a povestit și despre porumbeii de pe capacul parfumului L'Air du Temps de la Nina Ricci, lansat după al doilea Războiului Mondial, ca un tribut adus păcii.
Sunt momente interesante, care ne demonstrează că parfumurile care ne-au însoțit de-a lungul istoriei ne spun propria poveste. Și, între noi fie vorba, e excelent să fii la curent cu aceste dedesubturi, în special dacă iubești parfumurile.
Nefiind un fan al monogamiei în relația cu parfumurile, Marius spune că ușurătatea de a trece de la un parfum de alta îți dă șansa să testezi parfumuri noi și să le permiți să ilustreze perioada de maturitate în care te afli.
Firul narativ al parfumurilor în viața unei persoane este un fel de istorie individuală invizibilă.
Desigur, în emisiune s-a și cântat, în memoria primului parfum pe care mi l-am cumpărat din banii mei și s-a și stabilit că, dacă producția unui parfum cu tarhon a fost întrerupt, o ciorbă de tarhon ar putea tempera ceva din nostalgie.
Pentru că parfumurile, ca orice formă de artă, au încărcătură emoțională, dar și haz. Ah, și încă ceva: parfumul îți poate onora personalitatea, te poate ajuta să transmiți ceva sau te poți ascunde după el, așa cum ne ascundem după o mască, deși intră în distonie cu noi înșine.
Am discutat despre regulile de bună purtare a parfumului, despre cum să ne construim o identitate olfactivă, despre cum trebuie să ne cunoaștem întâi pe noi înșine pentru a ști ce parfumuri să alegem: „O invitație subtilă, parfumul ar trebui să se simtă atunci când depășim o anumită graniță a curtoaziei personale. Nu dăm buzna cu parfumul în spațiul personal al altcuiva”, ne sfătuiește Marius Constantinescu.
Cu o viziune democratică asupra parfumeriei, Marius reușește să transforme invizibilul parfumului într-o discuție fascinantă: „Perioada marilor creații în parfumeria mass-market suferă, acum, un impas: cele mai multe produse seamănă între ele atât ca formulă, cât și în privința comunicării. Parfumeria este un business care trebuie sa funcționeze. Dacă ieși din rețetă, riști să creezi ceva interesant și îndrăzneț, dar care nu vinde și nu aduce profit. Pe de altă parte, în parfumeria de nișă, unde există mai multă libertate de creație, apar ingrediente bizare precum aroma de cuțit încins pe bec, secreții umane, sânge, motor de mașină, club mizer underground din Berlinul anilor 30: sunt tot artificii de marketing. În comunicare, prefer descrierile cinstite și simple. Avem prea multe parfumuri pentru bărbați puternici, care știu ce vor și pentru femei independente, dar visătoare.”
