Invidia, emoția neplăcută care apare pe fondul unei stime de sine scăzute și al lipsei de conștientizare a propriei valori ne-a dat târcoale tuturor cel puțin o dată în viață.
Dacă noi, adulții, gestionăm mai ușor trăirile dureroase cu care invidia vine la pachet, pentru copii e mult mai greu. Odată pentru că încă nu știu să-și gestioneze emoțiile, însă situația se complică și mai mult dacă avem de-a face cu copii care, de-a lungul timpului, au fost comparați, nu au fost învățați să își exprime recunoștința pentru lucrurile pe care le au și nu au fost ajutați să-și descopere și dezvolte competențele.
Când copiii sunt mai degrabă criticați, decât încurajați, li se adresează întrebări de genul:
„Cum a reușit colegul tău să ia o notă mai mare? Ce, el are doua capete?" sau „Cum de Ionel poate să fie printre primii din clasă și mai reușește să aibă și rezultate bune la competițiile sportive?" sau „De ce nu poți să fii și tu ca Ioana?".
Nu mai vorbim despre faptul că ai noștri copii au acces la tehnologie încă de mici!
Sincer vorbind, locul unde invidia se simte ca la ea acasă este creat de multitudinea de rețele sociale unde fiecare își etalează viața perfectă!
Chiar și pentru noi, adulții, e greu să ne simțim bine cu viața noastră firească, dacă o comparăm cu parada de vacanțe și case impecabile pe de rețelele sociale. Nu mai spun cum se simte stima de sine dacă avem un feed care ne servește exclusiv reușitele profesionale sau viețile sociale super bogate ale celor pe care îi urmărim.
Pentru că nici mintea adultă nu reușește să facă mereu diferența între viața reală și aparențele cu care oamenii se laudă pe rețelele sociale.
Invidia nu aduce nimic bun
Dacă invidia s-ar opri doar la conștientizarea și admirația exprimată la adresa celui care a reușit să realizeze ceva și la dorința de a afla care este secretul din spatele reușitei lui, cu siguranță această trăire s-ar transforma în ceva pozitiv. De exemplu, în motivație și ambiție.
Însă, din păcate, de cele mai multe ori, invidia distruge relații de prietenie, generează sentimente de furie, de neputință, de inferioritate. Și nu e nimic bun în asta.
Cum ajutăm copiii să scape de invidie
Dacă simțim că un copil ajunge în punctul invidiei frustrante și înjositoare, rolul nostru este să îl ghidăm să se întoarcă spre sine și să vadă cât de bun, minunat, iubit și competent este.
Poate nu strălucește în același domeniu în care excelează colegul sau prietenul pe care îl invidiază, dar el POATE, este CAPABIL, este CURAJOS și COMPETENT, are drumul SĂU.
Și să mergi pe drumul tău și nu pe drumul altuia vine cu mult mai multă satisfacție și stare de bine.
Valoarea omului nu stă în lucrurile sale
Cât despre lucrurile materiale, despre hainele de firmă și telefoanele de utimă generație pe care unii copii și le etalează, lăudându-se și luând în râs copiii cu posibilități financiare mai reduse, îmi place să cred că toate acestea pălesc în fața unor relații armonioase pe care părinții le dezvoltă cu copiii lor, în fața unui cerc de prieteni pe care te poți baza, în fața încrederii în sine, în fața modului în care reușești să faci față provocărilor.
E important să ne învățăm copiii că nu lucrurile materiale ne fac fericiți, ci relațiile cu oamenii pe care îi avem alături.
Să fim atenți la mesajele pe care le transmitem și, mai ales, la acțiunile noastre, căci ei se încred mai mult în ceea ce văd că facem, decât în ce le spunem.
Să apreciem lucrurile cu adevărat valoroase, să trăim cu bucurie și recunoștință!
Foto: TalentkeyMedia
