Cheia pentru a crea un mediu educațional sănătos și pentru a asigura succesul și starea de bine a copiilor în școală este colaborarea, dublată de respect reciproc, dintre părinți și profesori.
Ceea ce întărește relația este centrarea pe identificarea cauzelor unui comportament, a unei situații problematice și găsirea de soluții, stabilirea unui plan de intervenție și consecvența în aplicare, iar ceea ce o șubrezește este căutarea de scuze și de vinovați, atitudinea defensivă și justificativă.
Un prim pas pentru a crea o relație sănătoasă care să sprijine colaborarea este ca ambele părți să nu personalizeze. Discuțiile nu sunt despre ei, nicio parte nu este (sau nu ar trebui să fie) judecată. Modul în care cele două instanțe ar trebui să se raporteze una la cealaltă este ca resursă/ajutor.
Profesorii și părinții sunt, în primul rând, oameni
De folos, în procesul creării unei relații sănătoase, este să nu uităm că în spatele rolurilor de profesor și de mamă, sunt oameni, iar oamenii mai fac și greșeli. Ce posedă ambele instanțe este dorința de a face bine copilului, dar acest lucru nu garantează faptul că toate intervențiile pe care le vom avea vor fi optime sau produc rezultatele scontate. Când ne privim cu înțelegere și toleranță și nu pierdem din vedere scopul de a crește un adult echilibrat, vom ști cum să depășim momentele tensionate și să sudăm relația astfel încât să rămână una puternică.
Ca părinte, nevoia pe care o am este să știu că profesorul copilului meu îl vede, încearcă să-l cunoască, îl sprijină și-mi oferă feed-back.
Am nevoie să aud despre lucrurile bune pe care le face, despre reușitele lui, nu doar despre punctele în care are nevoie de sprijin.
Ca profesor ceea ce-mi îngreunează sarcina este ca un părinte să încerce să-mi impună soluții sau să insiste pe o anumită abordare didactică atunci când copilul întâmpină o problemă de înțelegere.
Este în regulă să discutăm, să schimbăm perspective, dar soluțiile și implementarea la școală intră în expertiza profesorului. Este ca atunci când îi spunem doctorului stomatolog cum să facă obturația de canal.
Implicarea optimă: nici prea mult, nici deloc
Este important să vă implicați în educația copilului, dar intervențiile constante la intervale scurte de timp, cererile excesive de rapoarte detaliate pot fi copleșitoare, deoarece - în timp ce pe de o parte focusul este asupra unui singur copil, de cealaltă parte este vorba de o clasă (sau de mai multe, pentru profesorii de gimnaziu și liceu). Cererile sau așteptările de tratament special pentru copilul dumneavoastră pot crea tensiuni și în clasă.
La polul opus se află neglijarea colaborării. Intervențiile care nu sunt susținute activ de părinți au sorți mari de eșec. Ignorarea notelor, a mesajelor sau a convorbirilor pot crea dificultăți în colaborarea eficientă pentru progresul copilului. Tot la acest pol se încadrează refuzul de a recunoaște nevoia de ajutor: dacă există probleme sau dificultăți întâmpinate de copilul dumneavoastră în școală, este important să fiți deschiși și să recunoașteți nevoia de asistență suplimentară sau de sprijin. O problemă ignorată nu dispare, se agravează. E ca o carie...
În același registru se încadrează și respectarea termenelor și a regulilor: ignorarea termenelor limită pentru semnarea documentelor școlare sau neparticiparea la întâlnirile sau evenimentele importante pentru clasă sau școală poate afecta activitățile și organizarea generală.
Blamarea sau critica excesivă este o altă piedică. Chiar dacă sunt probleme sau neînțelegeri, abordarea acestora cu critici constante sau învinuiri nu este constructivă. În schimb, comunicarea deschisă poate aduce soluții mai bune pentru toți.
Punctul de reper rămâne propriul copil
O altă practică care îngreunează rezolvarea unei probleme este compararea cu alți elevi. Fiecare copil are propriul său ritm de învățare, iar abilități și intervențiile trebuie să fie coroborate cu potențialul și nivelul acestuia. În ceea ce privește comportamentele, nu ajută pe nimeni că mai sunt și alți copii care au un comportament care necesită intervenție. Fiecare părinte se concentrează pe ceea ce poate face pentru copilul său.
Nu ajută nici compararea cu alți profesori. Comparațiile constante între profesori sau școli pot crea un mediu tensionat și pot afecta colaborarea și încrederea între părinte și profesor.
La final, las cu voi să se așeze ceva ce le spun des elevilor mei când au dificultăți de relaționare cu alți copii sau cu un profesor: ești liber să placi pe cine vrei, însă datorezi respect tuturor celor cu care relaționezi. Respectul și aprecierea scot ce este mai bun din orice persoană!
Foto: Freepik
