Mâncatul emoțional, adesea numit și „foame de inimă", este un fenomen în care alimentele nu mai răspund nevoilor fizice, ci emoțiilor nesatisfăcute.
Fie că este vorba de stres, tristețe sau singurătate, mâncarea devine un „umăr de nădejne” care pare să consoleze și să ofere o soluție imediată pentru orice problemă.
Importanța recunoașterii mâncatului pe find emoțional nu trebuie subestimată, deoarece identificarea timpurie și rezolvarea acesteia poate preveni probleme serioase de sănătate fizică și emoțională.
Profilul psihologic al mâncătorului emoțional
În spatele comportamentului de mâncat emoțional se află adesea un complex de trăsături și comportamente psihologice care se ascund dincolo de pretextul „eu mănânc de plăcere, dar vreau să slăbesc și nu mă pot abține”.
Persoanele care recurg la mâncatul emoțional manifestă frecvent trăsături cum ar fi:
• Perfecționismul: Așteptările nerealist de înalte pe care și le setează îi pot face pe indivizi să caute confort în mâncare când se simt copleșiți sau când nu ating standardele proprii. Spre exemplu, o femeie de succes care își propune să fie ireproșabilă în toate aspectele vieții sale: carieră, îngrijirea casei, a familiei și viață socială. Ea este extrem de autocritică și orice mic eșec o face să se simtă devalorizată. În zilele în care lucrurile nu merg conform planului sau când simte că nu a reușit să îndeplinească așteptările proprii sau ale altora, apelează la mâncare ca o formă de auto-consolare.
• Dependența de aprobare: O nevoie intensă de validare din partea celorlalți poate duce la stres emoțional când aceasta nu este obținută. Acești indivizi pot utiliza alimentația ca pe o metodă temporară de a simți o satisfacție imediată, substituind astfel aprobarea pe care nu o primesc din surse externe.
• Sensibilitate emoțională crescută: Persoanele cu o sensibilitate emoțională ridicată pot fi mai predispuse să experimenteze intens emoții negative și să recurgă la mâncat ca la un mecanism de coping (așa fac față realității, așa rezistă). Acești indivizi resimt adesea emoțiile într-un mod profund, iar alimentele – în special cele bogate în zahăr și grăsimi – pot oferi un răspuns rapid și ușor accesibil pentru alinarea acestor stări.
• Evitarea conflictului: Oamenii care evită comunicarea directă pot folosi mâncarea ca pe o cale de a-și „înăbuși“ sentimentele de frustrare sau mânie pe care nu le exprimă deschis. De exemplu, o persoană care nu își exprimă nemulțumirile la locul de muncă poate ajunge să mănânce în exces seara, ca formă de compensare emoțională.
Identificarea și abordarea acestor trăsături pot oferi o cale de ieșire din ciclul mâncatului emoțional și pot deschide drumul către o relație mai sănătoasă cu mâncarea și cu propriile emoții.
Ce impact are, pe termen lung, mâncatul emoțional
Pe termen lung, mâncatul emoțional nu doar că poate duce la probleme cum ar fi obezitatea sau tulburările metabolice, dar poate și distorsiona percepția pe care o persoană o are despre corpul său, ducând la o stimă de sine scăzută și izolare socială.
Mai mult, poate influența deciziile majore de viață, determinându-i pe cei afectați să aleagă cariere sau parteneri care nu reflectă adevăratele lor dorințe sau valori.
Concluzie
Mâncatul emoțional este mai mult decât o simplă problemă cu mâncarea, este o luptă tăcută cu emoțiile și gândurile care ne împing să mâncăm. Pentru a învinge această provocare e important să nu ne mai uităm la ceea ce punem în farfurie, ci să ne concentrăm pe ceea ce se întâmplă în mintea și inima noastră. A înțelege ce declanșează dorința de a mânca alimentele de care noi vrem să scăpăm este primul pas în controlarea acestui comportament.
Este vorba despre a învăța să recunoști când simți cu adevărat foame sau doar încerci să umpli un gol emoțional.
De exemplu, când simți impulsul de a mânca, oprește-te pentru un moment și întreabă-te: „Ce simt cu adevărat acum?” Este posibil să descoperi că nu stomacul gol te mână la mâncare, ci stresul, plictiseala, singurătatea sau tristețea.
Așadar, dacă te regăsești mâncând din motive emoționale, nu ezita să cauți ajutor. Fie că vorbești cu mine, fie că te alături unui grup de suport sau pur și simplu îți deschizi inima în fața unui prieten de încredere, împărtășirea luptei tale poate fi incredibil de eliberatoare și poate deschide calea către vindecare.
