Nu e deloc simplu să crești într-o familie disfuncțională. Însă, pe lângă toată durerea și neajunsurile, experiența te poate transforma într-o persoană remarcabilă.
Provocările din copilărie ne modelează personalitatea în moduri pe care nici măcar nu ni le putem imagina. Practic, influențează felul în care percepem realitatea, cum ne comportăm în relații și cum facem față provocărilor. Dacă primul gând fuge mereu la ce pierd oamenii fără o copilărie fericită - și da, pierd mult - ne gândim mai rar la punctele forte pe care le pot oferi unei persoane momentele și situațiile dificile.
Reziliența, empatia și o înțelegere profundă a naturii umane sunt doar câteva dintre darurile care pot răsări din suferință. Chiar dacă e imposibil să schimbăm trecutul, putem schimba felul în care ne raportăm la el și perspectiva din care privim ceea ce am trăit atunci, copii fiind. Dăm la o parte frica, furia, neajutorarea, tristețea și descoperim ce rămâne.
1. Reziliența
Reziliența reprezintă abilitatea de a te redresa când ți-e greu, de a merge mai departe când nu e totul roz și de a avea curaj și energie să încerci din nou, dacă n-ai reușit din prima.
Un copil care a crescut într-o familie cu probleme și-a dezvoltat reziliența încă de la o vârstă fragedă. A fost nevoit să înfrunte circumstanțe dificile, să ia (sau să accepte) decizii grele și să se adapteze rapid la schimbări. Acest lucru se poate transforma într-o reziliență de invidiat la maturitate.
Este o trăsătură care îi va servi de-a lungul vieții și îl va ajuta să treacă peste greutăți cu grație și tenacitate. Reziliența nu înseamnă, însă, să ne ignorăm sentimentele sau emoțiile, ci să le recunoaștem, să le simțim și apoi să găsim modalități să mergem mai departe cu seninătate.
2. Inteligența emoțională
O altă trăsătură dezvoltată adesea de adulții care au crescut în familii dezbinate este inteligența emoțională ridicată. Aceasta implică o conștientizare acută și o capacitate de a gestiona atât emoțiile proprii, cât și emoțiile celor din jur.
Un copil care crește într-un mediu plin de tensiuni, scandaluri și neînțelegeri, devine mai sensibil la emoțiile și semnalele celor din jur. Este un mecanism de apărare de care, din păcate, copilul are nevoie ca să supraviețuiască într-un mediu ostil. La maturitate, însă, se va transforma în abilitatea de a înțelege profund emoțiilor celorlalți și de a se conecta real cu oamenii.
3. Independența
Niciun copil nu-și dorește independența. El are nevoie să se poate baza real pe adulții din jurul său. Însă dacă asta a fost situația, va învăța să se bazeze pe sine, iar ca adult, s-ar putea să descopere că are un simț al independenței mai dezvoltat decât media și că are încredere în propria sa capacitate de a-și îndeplini nevoile fizice și emoționale.
Calitatea aceasta se poate manifesta prin abilități de rezolvare a problemelor, găsirea de soluții inovatoare și prin talentul de a-i îngriji și motiva și pe alții.
Deși independența este o forță în sine, rămâne la fel de important să ne permitem să cerem și să primim ajutor, la nevoie. Așa se construiesc cele mai echilibrate relații.
4. Adaptabilitatea
Adaptabilitatea este încă o trăsătură - cheie, adesea dezvoltată de adulții care au crescut în familii nefericite. Natura impredictibilă a unor astfel de medii familiale învață copilul să se adapteze rapid la circumstanțe în schimbare.
Acest lucru poate rezulta într-un grad ridicat de flexibilitate și capacitatea de a face față incertitudinii cu relativă ușurință. Adulții devin capabili să își ajusteze rapid planurile și așteptările. Însă e important să nu devii o „frunză-n vânt”, să creezi stabilitatea de care avem cu toții nevoie și să impui limite sănătoase.
5. Resurse inedite
O copilărie nefericită înseamnă un copil nevoit să se descurce, de multe ori, pe cont propriu. Ceea ce, deși este în esență foarte trist, poate însemna un copil cu resurse proprii nebănuite și cu o mai mare încredere în propriile forțe.
Sunt copiii care au învățat să gătească mai repede decât alții, sunt copiii care s-au refugiat în cărți sau în propria lor realitate pentru a găsi iubire, consolare și stare de bine.
La maturitatea, devin adulți capabili să stea pe propriile picioare, să improvizeze la nevoie, să găsească soluții creative pentru problemele cu care se confruntă. Sunt adulți care disperă rareori și care își păstrează atitudinea optimistă. Sunt cei care au învățat, încă de mici, că o situație dificilă înseamnă, de asemenea, oportunitate de creștere.
6. Introspecție
Să fii capabil să te observi, să te înțelegi și să îți asculți propriile gânduri și emoții este una dintre cele mai puternice unelte de dezvoltare personală.
Introspecția este cea care ne ajută să ne cunoaștem cu adevărat. Să ne observăm calitățile, metehnele, tiparele de gândire și de comportament. Să ne prindem cum răspundem la diverse situații și unde e nevoie să schimbăm ceva.
Adultul capabil de introspecție și de acțiune are cele mai mari șanse să lucreze cu sine pentru a ajunge la cea mai bună variantă a sa.
O copilărie marcată de greutăți, într-o familie dificilă, este un start pe care nu îl merită niciun copil. Însă nu reprezintă o sentință la nefericire perpetuă. Odată crescuți, lăsăm în trecutul în urmă și luăm cu noi părțile bune.Pe ele le păstrăm o viață ca pe un simbol al puterii de a schimba lucrurile în bine.
Foto: Freepik
