Make Life Magic

Cine vrea să nu mai dea banii pe prostii?

Iată cum m-am lecuit eu de aruncat banii pe fereastră.

Autorul își împărtășește experiența de a evita cumpărăturile impulsive după ce a realizat că a cheltuit mult pe obiecte nesemnificative de pe o aplicație chineză. Pentru a-și gestiona mai bine bugetul, a adoptat practica de a înregistra fiecare cheltuială și de a face liste clare de cumpărături necesare, eliminând astfel achizițiile inutile. Acum, își concentrează banii pe lucruri care își merită cu adevărat investiția și încurajează cititorii să facă același lucru.

Sunt mândră de mine. De două luni, am reușit să nu mai cumpăr nicio prostie, după o comandă plasată pe deja celebrul Temu. 

Aveam nevoie de capete pentru periuțele de dinți electrice, pe care le găsisem pe aplicația chinezească la un preț infinit mai bun decât în magazinele de la noi. Am luat un set de șase, însă am mai luat și un inel, două perechi de cercei, o umbrelă de care nu aveam nevoie, un aparat care curăță ochelarii cu ultrasunete, un set de perii de machiaj și alte nimicuri cărora, pur și simplu, nu le-am putut rezista. 

Am plătit, în final, de patru ori mai mult decât costau capetele pentru periuțele de dinți. 

Nu m-am supărat pe Temu, oamenii vor să vândă și reușesc. Însă m-am enervat pe mine. Cum să cumpăr toate acele prostioare de care nu am, de fapt, nevoie, când am despre mine senzația că sunt o persoană rațională și că nu cad în plasă ca un copil de 5 ani în fața unui raft cu jucării?!

Practic, nu doar că nu am făcut economie luând capetele de periuțe la preț mai bun, ci am cheltuit mai mult decât ar fi costat dacă le luam dintr-un magazin fizic din România.

Sigur, cine are acum aparat de curățat ochelarii cu ultrasunete? Eu! Cine îl folosește? Nu eu. Spăl, în continuare, ochelarii cu apă și săpun, apoi îi șterg cu laveta lor și gata.

De ce cumpărăm prostii?

Cred că, atunci când picăm în plasa unor comercianți abili, devenim un pic copii. Cei mai mulți dintre noi. Se activează centrul plăcerii din creierul nostru și ne facem cadouri total inutile. Așa se întâmplă și la reduceri (cine n-a cumpărat impulsiv lucruri reduse, care apoi au zăcut în dulap, să arunce primul cu piatra). 

„Prostiile” sunt, în general, lucruri relativ ieftine, care nu ne atacă radical bugetul, creează senzația că am făcut o super afacere și că ne prețuim pentru că ne facem un cadou. 

„Prostiile” sunt, mai ales, lucruri de care chiar nu avem nevoie. Lucruri pe care ni le dorim un pic pentru că sunt fix sub nasul nostru și ne pot aduce o emoție mică și plăcută pe moment. Iar la final de lună, ne întrebăm în cor: și totuși, pe ce s-au dus banii?!

Planul de rezistență

Nu am căzut în păcat doar pe Temu. Cred că nu am intrat vreodată într-o drogherie, după detergent de rufe, fără să plec și cu o cremă de mâini, o mască de față, un parfumel, ceva. Nu mare brânză!

Cât de mare era, de fapt, brânza, m-am lămurit după ce o prietenă m-a sfătuit să-mi instalez aplicația MiM, lansată de Iancu Guda. Acolo trebuie să treci fiecare cheltuială, cât de mică, pe care o faci într-o zi. Setezi venitul, setezi cât ți-ai dori să economisești, ce cheltuieli previzibile ai (mâncare, medicamente pentru boli cronice, întreținere, utilități etc) și apoi îți iei un minut pe seară să treci și TOATE celelalte „mici” cheltuieli. 

Ei, când trebuie să notezi că ai cumpărat aparatul de curățat ochelari cu utrasunete, parcă ți se face un pic jenă de propria impulsivitate. 

Să cumperi din banii munciți de tine ceva ce nu ți-e de folos înseamnă să-ți bați joc de munca ta și, implicit, de tine însuți. 

Liste clare

Am renunțat să mai trec cheltuielile în aplicație după vreo două săptămâni. Mi-aș dori să reiau, însă deocamdată mă împac mai bine cu cele 5 liste pe care le-am făcut pe o agendă, old style. Trec toate cumpărăturile și am grijă la o anumită coloană.

1. Lucruri necesare pentru casă+familie (aici intră cheltuielile real necesare).

2. Lucruri necesare pentru mine (lucruri de care chiar AM nevoie: cremă cu SPF, o carte, o bluză din bumbac, abonamentul pentru Spotify). Nu mă rezum, așadar, la un stil de viață cazon. Sigur că aș supraviețui fără versiunea plătită de Spotify, dar îmi place să îmi organizez muzica și podcasturile după bunul plac și chiar folosesc aplicația. 

„Necesar” nu înseamnă vital, ci ceva ce-ți folosește și chiar folosești.

3. Lucruri pe care dau banii fără să știu (pe astea le observi în timp. De exemplu, abonamente pe care le plătești în virtutea inerției). Pe ele le eliminăm rapid, fără milă!

4. Răsfățuri la care nu vreau să renunț (de exemplu, o anumită înghețată cu ingrediente naturale, serul cu peptide sau să mă tund la un hairstylist super talentat și scump).

5. „Prostii”. Aici e cel mai amuzant. Să luăm exemplul aparatului cu ultrasunete de pe Temu. Ce întrebări m-ar fi ținut departe de el:

- mă descurc fără el? (Da)

- îmi face viața mai ușoară/mai frumoasă? (Nu)

- mă simt mai bine pentru că îl am? (Nu)

- dacă s-ar strica, l-aș recumpăra? (Nu)

- puteam face ceva mai bun cu banii mei? (Da)

Cele 5 întrebări

Hai să le ținem minte, hai să le printăm, hai să le avem în cap ori de câte ori facem o cumpărătură. Fie că e online sau fizic, fie că vorbim despre obiecte scumpe sau ieftine. Hai să ne gândim că banii i-am câștigat cu prețul timpului nostru, din energia noastră și că ar trebui să plece de la noi doar dacă ne aduc în schimb ceva prețios. 

Hai să-i strângem și să ne luăm chestiile alea pe care ni le dorim de mult, dar ni se par prea scumpe (și ne trezim că am dat de două ori pe-atât pe tot felul de „prostii” ieftine și multe). 

Hai să dezinstalăm aplicațiile cu marketing agresiv. 

Hai să nu mai aruncăm banii pe fereastră, ci să ne bucurăm pe bune de ei, fie că-i economisim, fie că-i direcționăm spre ceea ce ne place, ne trebuie și ne dorim cu adevărat! Iar dacă aveți nevoie de un aparat de curațat ochelarii cu ultrasunete, am eu unul de donat.

Foto: Freepik