Rușinea este adesea descrisă ca un sentiment de disconfort sau jenă intensă, care apare atunci când credem că am încălcat normele sociale sau personale.
Ea poate fi declanșată de acțiuni, gânduri sau trăiri pe care le percepem ca fiind inacceptabile sau inferioare. Rușinea nu este doar o reacție la ceea ce facem, ci și la ceea ce suntem percepuți a fi de către ceilalți sau de noi înșine. Rușinea este o combinație a mai multor emoții, pe de o parte este frica de respingere sau dezaprobare socială, pe de altă parte vinovăția față de tine.
Cum apare rușinea?
Am trăit rușinea încă de mică, m-a urmărit până târziu în viața de adult și am reușit să o vindec lucrând cu mine. Admiram oamenii încrezători cărora nu le era rușine să vorbească deschis în public și erau ok cu ei înșiși.
Partenerul meu chiar spune, glumind, că el nu a fost la rând atunci când s-a împărțit rușinea. Ei bine, pare că eu am fost acolo și am primit din plin. Rușinea își are rădăcinile în dezvoltarea noastră emoțională și socială încă din copilărie.
Copiii învață rapid ce este considerat „bine” sau „rău” în funcție de reacțiile părinților, profesorilor sau colegilor. De-a lungul timpului, aceste lecții devin parte din structura noastră emoțională și pot da naștere la sentimente de rușine atunci când nu respectăm aceste norme internalizate. Adică la mine s-a format din copilărie când, de fiecare dată când spuneam sau făceam ceva ce nu era acceptat de adulții din jurul meu, primeam ca răspuns: „este rușine să faci/spui asta, nu e frumos, nu e acceptabil, mă faci de rușine, e rușinos, ce o să zică lumea etc.”
Și asta nu a făcut decât să erodeze încrederea în mine și să mă retrag din punct de vedere social. Mi-a luat mulți ani să depășesc sentimentul de rușine în relație cu ceilalți dar și cu mine. Ca să nu mai zic și de relațiile de cuplu sau cu familia.
Sentimentul de rușine este ceva ce se întâmplă în interiorul omului, chiar dacă cei care ne-au crescut au vrut să ne facă să respectăm niște norme și reguli folosindu-se de rușine. Practic, ne-au transmis rușinea pe care ei o simt și nouă. Așa au învățat și ei la rândul lor.
Rușinea ne pune bețe-n roate
De multe ori, rușinea poate deveni o barieră în calea comunicării autentice, deoarece ne temem să ne arătăm vulnerabilitatea sau să ne dezvăluim adevăratele sentimente pentru a nu fi văzuți de ceilalți, ceva ar putea fi rușinos în asta. Persoanele care experimentează frecvent rușine pot dezvolta mecanisme de apărare precum perfecționismul, evitarea sau auto-sabotajul. Aceste comportamente, deși inițial par a te proteja, în timp pot deveni toxice și pot deteriora relațiile și sănătatea mintală.
Totuși, am întâlnit persoane care nu se simt rușinate atunci când nu le iese ceva, ba mai mult dacă stam să ne gândim la actori, ei se fac de râs cu scopul de a distra publicul. Poate că, în cazul lor, părinții nu le-au spus că e rușinos când au făcut diverse activități în copilărie. Cert este că rușinea se naște ca răspuns intern la o reacție externă a cuiva, la mediul social, la norme, la anumite standarde sau la propriile standarde pe care ni le-am creat din copilărie, fiind atenți la reacțiile lor. Asta înseamnă că avem control.
Ne putem schimba sau adapta acele standarde interne dacă nu ne mai sunt de folos. Orice ar zice cineva din exterior sau societatea („gura lumii”), noi putem alege să simțim diferit, să nu mai experimentăm rușine, ci să răspundem asertiv. Ce e rușinos pentru mine, pentru altcineva poate că nu este. Dacă mie îmi este rușine să port fustă scurtă în public, altcineva e OK cu asta, dar îi este rușine să poarte tocuri. Se simte diferit pentru fiecare în parte pentru că experiențele din trecut sunt diferite.
Cum să tratezi rușinea?
Conștientizarea
Primul pas este să fii conștient/ă că sentimentul de rușine predomină în viața ta și îți sabotează relațiile cu ceilalți, te ține într-o zonă de confort și te împiedică să îți atingi visurile. Înțelege de unde vine această emoție și în ce situații se manifestă cel mai des, ce alte comportamente alimentează (perfecționism, auto-sabotare, izolare socială etc).
Vorbește despre rușinea ta cu cineva în care ai încredere. Uneori, simpla verbalizare a sentimentelor poate reduce puterea lor, în acest caz a rușinii.
Acționează pentru a fi bine cu tine
Examinează dacă standardele care declanșează rușinea sunt realiste sau dacă sunt impuse de presiuni externe care nu reflectă valorile tale adevărate.
Practică compasiunea față de tine, acceptă-ți imperfecțiunile ca fiind parte din experiența umană și tratează-te cu bunătate și recunoștință. Poți face asta singur/ă sau într-un proces de coaching sau terapie, alături de un profesionist care să te susțină și să îți ofere un spațiu de încredere în care să te simți în siguranță, departe de rușine. E important să ajungi la rădăcina problemei, la cum s-a format acest automatism cu rușinea pentru a putea găsi soluții care să meargă la tine. Rușinea poate fi uneori o emoție pasageră, fără prea mare impact, însă atunci când îți sunt afectate viața și calitatea relațiilor, e important să soliciți ajutor. Nu există soluție magică, ci lucru interior cu tine și cu emoțiile tale. Să îți fie de folos! Și, dacă vrei, nu-ți fie jenă :), scrie-mi pe hello@georgianaghita.ro și spune-mi cum ai trăit tu rușinea și cum ai depășit-o!
