„Ești perfectionist/ă!” Ce simți atunci când cineva îți spune asta?
Perfecționismul este adesea perceput ca o calitate dezirabilă. La prima vedere, perfecționismul vine îmbrăcat în veșminte frumoase: poate părea o manifestare a ambiției și a dorinței de a reuși. Un atribut al celor care aspiră către măreție.
La prima vedere, perfecționismul poate părea motivator, fiind un factor care împinge oamenii să obțină performanțe înalte, însă, în realitate, acesta ascunde o dorință profundă de a evita eșecul și critica.
Însă, ca orice altă trăsătură psihologică, perfecționismul are o față ascunsă, în spatele aurei laudative stă o complexă hartă presărată cu:
- anxietăți,
- vinovăție,
- sentimente de insuficiență
- sentimente de inadecvare.
Toate acestea, dacă nu sunt bine gestionate, pot afecta semnificativ sănătatea psihică și calitatea vieții.
Ce este perfecționismul?
Perfecționismul este tendința de a stabili standarde extrem de înalte și nerealist de rigide pentru performanța ta sau a altora.
Atunci când se referă la tine, aceste standard nerealiste sunt însoțite de o autoevaluare critică dură atunci când nu sunt atinse.
Perfecționismul nu înseamnă excelență. Excelența implică atingerea unui nivel înalt al competenței, însă acceptă și chiar invită greșelile ca parte a procesului de învățare. Perfecționismul, însă, este alergic la eroare. Vocea critică a perfecționismului nu încetează să îți măsoare succesul printr-o autoexigență extremă, o nesfârșită comparație între tine și ceilalți, care adesea conduce la anxietate, depresie și oboseală cronică.
Perfecționismul: prieten sau dușman?
Răspunsul corect ar fi, mai degrabă, ambele.
În funcție de modul în care este gestionat și de contextul în care apare, perfecționismul devine un aliat atunci când este folosit ca un instrument de auto-îmbunătățire, nu un mecanism de auto-pedeapsă.
Atunci cand apare autocritica, perfecționismul ți-a devenit dușman. Ajungi să crezi că dacă lucrurile nu sunt perfecte, sunt inacceptabile.
Acest tipar te gândire te va impinge să eviți orice formă de risc, să renunți la proiectele care nu îți garantează succesul, sa procrastinezi și, în final, să trăiești într-o stare de anxietate, cu un perpetuu sentiment de nemulțumire față de realizările tale și frică de eșec. Chiar și când vei avea success, te vei concentra pe ceea ce puteai face mai bine.
Primul pas este să înțelegi că greșelile sunt parte din procesul de învățare, invitații la a descoperi cum sa fim mai buni, mai ingenioși și mai înțelepți.
Cu această mentalitate poți menține o motivație sănătoasă pentru performanță, fără a sacrifica stima de sine și a da frâu liber vocii critice care nu încetează să îți șoptească despre cât de mult greșești.
Apoi, încearcă să aplici următoarele strategii:
1. Redefinește ce înseamnă să greșești. Cel mai probabil, perfecționismul te-a învățat să consideri ca greșelile sunt semne de slăbiciune și eșec personal. Schimbă-ți perspectiva și observă-le drept parte a experienței umane, oportunități de învățare cruciale pentru dezvoltarea unei atitudini sănătoase.
2. Redefinește-ți standardele. Fixează obiective realiste și acceptă că „suficient de bine” este de cele mai multe ori mai sănătos decât „perfect”. Întreabă-te constant dacă standardul tau este realist și durabil pe termen lung.
3. Implementează auto-compasiunea ca parte firească a monologului tău interior. Vorbește-ți așa cum i-ai vorbi unui prieten drag, copilului tau sau altei persoane pe care o iubești și accepți.
4. Învață să rămâi concentrat și pe proces, nu doar pe rezultat. Poate sună clișeic, însă chiar este adevărat: de cele mai multe ori, progresul este mai important decât atingerea unei perfecțiuni improbabile. Bucură-te și de călătorie înainte de a alerga obosit către destinație.
5. Caută sprijin. Fie că discuți cu un psiholog, un prieten sau cu familia, provocarile pe care perfecționismul le aduce, au la baza un tipar. Identifică tiparul și găsește mecanisme adaptative pentru a face față vieții.
Poate că trăiești cu impresia ca perfecționismul, discursul critic și goana ta continuă către o destinație îndepărtată sunt cele care te mențin motivat, organizat și muncitor. Totuși, reține: dacă a te critica ar fi funcționat, ai fi văzut rezultatele până acum. Ai fi atins succesul și te-ai fi bucurat de călătorie în egală măsura.
Reușitele tale nu au apărut ca rezultat al autocriticii și perfecționismului, ci în pofida lor.
Perfecționismul poate să îți fie prieten sau dușman. Alegerea este a ta.
Foto: Freepik
