Asertivitatea este, pe scurt, abilitatea de a ne exprima gândurile, sentimentele și nevoile într-un mod direct, sincer și respectuos față de propria persoană și față de ceilalți.
Este ca și cum am avea o voce interioară puternică, care ne spune: „Am dreptul să fiu eu însumi și să-mi apăr punctul de vedere.”
Și totuși, ne confruntăm cu dificultăți în a fi asertivi, iar motivele sunt diverse și adesea interconectate. Fie că vorbim de teama de respingere, frica de conflict, dorința de a fi plăcuți, lipsa de încredere în sine, experiențe negative din trecut, perfecționism sau anxietate socială, toate acestea ne pot sta în cale în momentul în care dorim să ne exprimăm punctul de vedere sau să setăm și să transmitem limite sănătoase în relațiile personale sau profesionale.
Vestea bună este că asertivitatea este ca un mușchi pe care îl putem antrena și întări. Cu cât o practicăm mai mult, cu atât ne va fi mai ușor să ne exprimăm în diferite situații.
Ce înseamnă să fim asertivi?
Pentru a înțelege mai bine ce înseamnă a fi asertiv, este util să comparăm acest stil de comunicare cu celelalte două extreme: pasiv și agresiv.
Asertiv: O persoană asertivă își exprimă gândurile, sentimentele și nevoile într-un mod direct, sincer și respectuos față de sine și față de ceilalți. Ea își apără drepturile fără a le încălca pe ale celorlalți.
Pasiv: O persoană pasivă tinde să-și ignore propriile nevoi și să le prioritizeze pe ale celorlalți. Ea evită conflictele și are dificultăți în a-și exprima opinia.
Agresiv: O persoană agresivă își impune punctul de vedere și își apără interesele prin atac verbal sau fizic, fără a ține cont de sentimentele celorlalți.
De exemplu, dacă un coleg împrumută de la noi un document important și nu ni-l returnează la timp, putem să avem următoarele reacții:
Reacția asertivă: "Mi-ai promis că îmi vei returna documentul până astăzi. Am nevoie de el pentru o prezentare importantă. Te rog să mi-l dai cât mai curând posibil."
Reacția pasivă: "Nu contează, o să găsesc altceva." (În interior, persoana se simte frustrată și supărată.)
Reacția agresivă: "Cum de ai putut uita de document? Ești atât de iresponsabil! Din cauza ta o să am probleme mari!"
Și totuși, chiar și cu această diferențiere, există idei preconcepute despre asertivitate pe care vă propun să le demitizăm mai jos:
A fi asertiv înseamnă a fi agresiv: Una dintre cele mai mari confuzii este că a fi asertiv înseamnă a fi nepoliticos, a-i ataca pe ceilalți sau a-ți impune punctul de vedere cu orice preț. Adevărul este că asertivitatea se bazează pe respect atât pentru sine, cât și pentru ceilalți. În timp ce o persoană agresivă își impune voința fără să țină cont de sentimentele celorlalți, o persoană asertivă își exprimă opiniile într-un mod direct și respectuos.
A fi asertiv înseamnă a fi egoist: Uneori, se crede că o persoană asertivă este preocupată doar de propriile nevoi și nu ține cont de nevoile celorlalți. Însă asertivitatea nu înseamnă egoism, ci autoapărare sănătoasă. O persoană asertivă este capabilă să-și exprime nevoile, dar și să asculte și să înțeleagă punctul de vedere al celorlalți.
A fi asertiv înseamnă să câștigi mereu: Mulți oameni cred că o persoană asertivă trebuie să câștige întotdeauna o discuție sau o negociere. În realitate, asertivitatea nu este despre a câștiga sau a pierde, ci despre a comunica deschis și onest. Uneori, compromisul este cea mai bună soluție pentru toate părțile implicate.
Astfel că o persoană asertivă se caracterizează prin următoarele trăsături:
Își exprimă opiniile: Nu se teme să-și spună părerea, chiar dacă aceasta diferă de a celorlalți.
Își apără drepturile: Este conștientă de drepturile sale și le apără într-un mod respectuos.
Stabilește limite: Știe ce poate și ce nu poate accepta în relațiile cu ceilalți.
Își exprimă sentimentele: Nu își înăbușă emoțiile, ci le comunică într-un mod constructiv.
Ascultă activ: Este atentă la ceea ce spun ceilalți și încearcă să înțeleagă și punctul lor de vedere.
Își asumă responsabilitatea: Își recunoaște greșelile și este dispusă să găsească soluții.
Este încrezătoare în sine: Are o imagine de sine pozitivă și crede în propriile capacități.
Cum să devenim asertivi?
Asertivitatea este ca un mușchi: cu cât îl antrenezi mai mult, cu atât devine mai puternic. Știm cu toții că a citi despre cum să faci flotări nu te va face automat puternic. La fel, a citi despre asertivitate nu te va face automat o persoană asertivă. Dezvoltarea asertivității necesită un proces de autocunoaștere, de depășire a propriilor inhibiții, de a ieși din zona de confort și de practică constantă. Doar așa putem transforma teoria în practică și deveni cu adevărat asertivi. Un start bun de practică poate fi acesta:
Autocunoașterea și îmbunătățirea stimei de sine
o Autocunoașterea – Înțelegerea propriilor valori, nevoi și limite. Cu cât ne cunoaștem mai bine, cu atât vom fi mai capabili să ne exprimăm opiniile și să ne apărăm drepturile.
o Stima de sine: O stimă de sine sănătoasă ne va ajuta să credem în propria persoană și să ne asumăm riscuri. Când avem o imagine de sine pozitivă, vom fi mai încrezători în a ne exprima punctul de vedere.
Exerciții practice pentru dezvoltarea asertivității
o Afirmații pozitive – Repetarea zilnică a afirmaților precum "Sunt capabil să-mi exprim nevoile", "Îmi respect sentimentele și valorile", "Am dreptul să spun nu". Acestea ne vor ajuta să ne construim o imagine de sine mai puternică și să credem mai mult în noi.
o Exprimarea emoțiilor și nevoilor – Identificarea, numirea și exprimarea emoțiilor și nevoilor într-un mod calm și asertiv. De exemplu, în loc să spunem "Mă enervezi!", putem spune "Mă simt frustrat când...".
o Stabilirea de limite – Identificarea situațiilor în care ne este dificil să spunem “nu” și să exersăm refuzul într-un mod politicos și ferm.
o Exerciții de vizualizare – Ne imaginăm o situație în care ne-ar fi greu să fim asertivi și practicăm în minte comunicarea asertivă într-un mod calm și direct.
o Jocuri de rol – Practicăm, cu ajutorul unui prieten sau al unui membru al familiei diferite scenarii în care avem nevoie să fim asertivi.
În concluzie, asertivitatea este o abilitate care ne poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții, atât la nivel personal, cât și profesional. Prin a învăța să ne exprimăm gândurile, sentimentele și nevoile într-un mod direct și respectuos, putem construi relații mai puternice, să ne atingem obiectivele și să ne simțim mai fericiți și mai împliniți.
Florina Cioagă - Ghidul tău către echilibru emoțional și dezvoltare personală, Psiholog Clinician, Psihoterapeut, Coach ICF, Senior Trainer.
Foto: Freepik
