Îi este dedicată data de 13 noiembrie, ce a precedat anul acesta debutul Postului Crăciunului, perioadă în care, mai mult decât oricand, creștini sunt îndemnați să se dedice “lucrării faptelor bune”. Dincolo de precepte religioase sau ideologice, practicarea bunătății, prin cultivarea conștientă a comportamentelor de compasiune, empatie, altruism și conectare cu cei din jurul nostru, este pusă în relație directă cu multiple beneficii asupra stării generale de sănătate, fizică și emoțională, și reducerea riscului de depresie și izolare socială. Aducerea în mod asumat a comportamentelor de bunătate în viața noastră, într-un context socio-cultural dominat de viteză, competitivitate, perfecționism, eficiență, este cu atât mai provocatoare, însă, cercetări solide și proaspăt ieșite din laboratorul de neuroștiințe ne arată cu dovezi, cum bunătatea este direct legată cu nivelul de fericire, satisfacție și mulțumire pe care îl resimțim în viață.
Fie că vorbim de a ajuta un vecin vârstnic cu cumpărăturile, deși ne grăbim, cu a saluta și a zâmbi doamnelor care fac curățenie pe scara blocului, a dedica ore de voluntariat în folosul comunității, a dona bunuri/ bani/ timp diverselor proiecte umanitare sau a rămâne peste program la birou pentru a ajuta un coleg rămas în urmă cu un deadline, comportamentele de bunătate, cu precădere acelea “gratuite”, realizate fără agenda ascunsă și fără așteptări, sunt corelate cu creșterea nivelului de serotonină și dopamină în creier, neurotransmițătorii responsabili cu starea de bine și de fericire, direct implicați în sistemul natural de recompense a creierului. La polul opus, experiențele de viață dominate de conflict, furie, invidie, vinovăție, rușine, duc la creșterea producției de cortizol în sânge (hormonal stresului), cu fragilizarea sistemului imunitar, creșterea în greutate și pierderea calității somnului.
Adeseori ne oprim singuri din a face bine, pentru că nu știm exact cum sau dacă vom genera cu adevărat impact în viața celor din jurul nostru. Deși pare complicat, binele este la îndemâna și în controlul nostru. Ca să o cităm pe Maica Tereza, „nu toți putem să facem lucruri mari, dar toți putem să facem lucruri mici cu mare dragoste”. Iată câteva sugestii:
- Uită din când în când de mesaje, social media sau e-mail; dă un telefon și invită un om drag la un ceai sau o cafea; nu vă zgârciți cu zâmbetele, contactul vizual, întrebările personale și exprimarea recunoștinței și a bucuriei pentru că trăiți împreună acele momente.
- Fă în fiecare zi un act mărunt de bunătate gratuită: du gunoiul în locul partenerului de viață, întinde rufele, fă cumpărături pentru părinții tăi pensionari sau umple cana de cafea a colegului de birou, înainte de a se ridica de pe scaun pentru a merge la bucătărie.
- Donează! Bani, timp sau expertiză – contează prea puțin, câte vreme comunitatea beneficiază de pe urma contribuției tale. Sunt persoane care încep prin a dărui cadouri, haine, mâncare și evoluează către a dărui timp, atenție, afecțiune, intuind direct felul în care „a dărui” se întoarce înzecit asupra calității vieții lor, asupra compasiunii și blândeții cu sine, asupra recunoștinței în fața darului vieții, asupra iertării de sine și față de celălalt. În plus, puține lucruri ne împlinesc și ne dau sens precum certitudinea faptului că celor din jur le merge mai bine grație contribuției noastre.
- Fii blând cu tine! Grija față de sine este un act de bunătate ce adesea trece neobservat și rareori este valorizat, însă, așa cum ne atenționează în egală măsură textile sfinte și cele științifice – iubirea de sine este premisa iubirii față de celălalt.
- În fiecare zi, zâmbește, spune “te iubesc” și “mulțumesc”, îmbrățișează, iartă și cere iertare!
Cu fiecare alegere altruistă, aducem în viața noastră valorile compasiunii, empatiei, conectării, recunoștinței, iertării, apartenenței. Odată cu apartenența la comunitate și conectarea cu ceilalți, putem începe să sperăm la compasiune colectivă, de care, mai mult ca oricând, umanitatea are nevoie, pentru a înlătura stigma, rușinea, discriminarea tuturor celor aflați, din varii motive, în situație de vulnerabilitate.
