La fel ca şi hotărârea, suma este una fără precedent, iar judecătoarea Victoria Fama a explicat situaţia: “Dependenţa economică a femeilor de soţii lor este unul dintre mecanismele centrale prin care femeile sunt subordonate în societate”.
În vârstă de 70 de ani, femeia în cauză, absolventă de Economie, s-a dedicat pe parcursul căsătoriei educaţiei copiilor şi treburilor casnice. Căsătoria ei a durat din 1982 pâna în 2009, când soţul ei a părăsit-o. În timp ce acesta trăia în condiţii foarte bune, femeia se descurca foarte greu.
“După 27 de ani de căsătorie inculpatul a părăsit-o atunci când avea 60 de ani, vârstă la care femeile primesc pensia, fără să poată avea acces la piaţa muncii”, se arată în hotărârea judecătorească.
Această hotărâre susţine ideea că femeile muncesc şi acasă, iar treburile casnice implică timp, efort şi îndemânare. Însă acestea rămân “invizibile”, iar femeile nu sunt remunerate.
În Argentina, femeile dedică într-o zi aproximativ 6,4 ore treburilor casnice şi, la fel ca în multe alte ţări, ele sunt singurele responsabile de realizarea acestora.
Compensarea economică a fost introdusă în Codul civil în 2015. Aceasta consta într-o singură plată, venit, uzufruct al anumitor bunuri sau în orice altă modalitate convenită de părţi.
Nici Rmânia nu stă mai bine la acest capitol şi, deşi recunoaşte egalitatea de şanse la nivel teoretic, în realitate lucrurile sunt foarte grave.
Cele mai multe femei din România se ocupă singure de treburile casnice, dar şi de cresterea copiilor, în timp ce bărbaţii “se sustrag” acestor responsabilităţi. Astfel, femeile din România muncesc de două ori mai mult decât bărbaţii, care au mai mult timp liber.
Potrivit Institutului Naţional de Statistică, în 2015, femeile alocau zilnic 4:24 de ore pe zi pentru activităţile casnice, iar bărbaţii doar 2:05 ore. În centrul acestor activităţi, cu o durată zilnică de 1:13 ore, se aflau pregătirea hranei, aşezarea mesei şi spălatul vaselor.
