Cu ce gânduri începi o nouă zi? Ce te motivează sau te energizează?
Anghel Damian: Îmi fac cafeaua, pe care o beau neagră, după suflet.
Adi Nartea: Fac stretching.
Te grăbești de dimineață? Ești în criză de timp?
AD: Am iluzia crizei de timp. Am o panică, cu deadline-urile, de fapt, aceasta este motivaţia, mă autosugestionez că sunt în criză de timp ca să termin.
AN: Tot timpul.
Cum te organizezi când ai multe lucruri de făcut? Ești genul care își planifică fiecare pas sau te lași dus de val?
AD: Matematic.
AN: Nu mă organizez. În cel mai bun caz, îmi fac nişte bullet-uri pe telefon şi le bifez. Pentru ceea ce fac administrativ, primul criteriu este geografic.
Cum scapi de gândurile negative? Ce-ți aduce optimismul?
AN: Fiecare gând negativ are o latură pozitivă. E o alegere pe care o faci. Fricile pe care noi le avem sunt negative, dar dacă reuşeşti să le îmbrăţişezi, poate să le şi exprimi într-un fel, ele nu mai sunt negative. Devin o provocare.
AD: Bineînţeles. Mă folosesc foarte mult de oamenii apropiaţi ca să-mi exorcizez aceste stări şi gânduri. Ai nevoie de cineva care să îţi fie sprijin.
Care este pentru tine semnalul de alarmă că ai pus prea multă presiune pe tine?
AD: Mă arunc şi zic “da” la mai multe lucruri decât pot duce, de foarte multe ori. De vreo câţiva ani, încerc să găsesc semnalul permanent care să mă facă să-mi gestionez mult mai bine viaţa atât personală cât şi profesională, în aşa fel încât să pot şi să exist, să am şi timp să trăiesc, până la urmă. Există şi acea latură care nu trebuie neglijată, viaţa pur şi simplu. Acele momente în care te plimbi pe stradă şi ştii că nu ai nimic de făcut. Vreau să mă bucur de pescăruşul care trece în mijlocul Bucureştiului şi ne dă impresia că suntem la malul mării.
AN: Da, azi-noapte a fost: “Hai acasă ca mâine dimineaţă mergem la radio!” Pun presiune în momentul în care am o secvenţă intensă pe care trebuie să o joc, atunci în mod artificial vin şi pun presiune pe mine.
Faci ceva anume ca să-ți menții buna dispoziție? Consideri că e necesar să fii mereu binedispus?
AD: Sportul funcţionează, e cel mai bun booster de endorfine din câte există. Dacă am cât de puţin timp, fac tenis, baschet, orice să îmi pune corpul în mişcare.
AN: Eu fac flotări.
Care este relaţia ta cu eşecul? Ai eşuat?
AD: Depinde de eşec. Eşuăm în fiecare zi. Un eşec mai mare sau mai mic avem în fiecare zi. Văd un eşec în felul în care reacţionez eu la anumite lucruri. Nu întâmplări propriu-zise.
AN: Bineînţeles. Se zice că eşecul este un pas înainte. De obicei, te gândeşti care este cel mai rău lucru care se poate întâmpla. Dacă îl gândeşti cum trebuie nu este efectul acelui eşec.
Ce consideri că-ţi aduce magie în viață? Ce moment al zilei îl consideri magic?
AD: Să iubeşti şi să fii iubit. Şi într-o relaţie amoroasă, şi într-o relaţie de prietenie.
AN: Eu fac flotări. Mara (n.r. fetiţa lui)… astăzi ea dormea şi am pupat-o şi a început să se trezească. Si acela e un moment magic, de dimineaţă aşa.
Ultimul lucru pe care îl faci seara, înainte de culcare.
AD: Încerc să mai reduc din timpul uriaş petrecut la telefon. Este o formă de adicţie. Am găsit un loc în România unde nu este semnal. E în Apoş, judeţul Sibiu.
AN: Eu fac flotări. Nu, telefonul înglobează multe activităţi, chiar şi culturale. Automat, stai pe telefon.
