Să nu mergi la medicul stomatolog sau la medicul ginecolog, dacă eşti doamnă sau domnişoară se explica prin faptul ca poate nu vrei să afli ceva negativ, spune Lavinia Ţânculescu, iar acest lucru este conectat cu faptul că “foarte curând în copilărie nu ţi s-a creat conştiinţa că poţi avea încredere în adulţi ca figuri de autoritate."
Din acelaşi motiv, atunci când este necesar să apelezi la un terapeut se consideră că ai nevoie de o persoană în care să te încrezi, pentru că eşti deja într-o poziţie vulnerabilă, în care experimentezi o insuficienţă, o incapacitate, o dificultate, a declarat terapeutul. "Suntem crescuţi cu ideea că este ruşine să greşeşti, iar ruşinea este conectată cu vina. În comparaţie, în Statele Unite, există o altă cultură în privinţa creşterii copilului, acolo este în regulă să înveţi din greşeli, iar importantă este intenţia cu care ai făcut un anumit lucru.
La noi se practică proscrierea celui mai slab, de aici fenomenul de bullying din şcoli.
Lavinia Ţânculescu lucrează şi cu copii şi cu adolescenţi şi spune că nu există o vârstă la care să faci terapie, ci o stare. “Ca părinte ştii, simti când copilul are o problemă. Este abătut, nu este în apele sale, iar mamele îşi simt cel mai bine copiii.” De cele mai multe ori însă, problemele copiilor reflectă o problemă a cuplului. “Copilul manifestă, pune în joc realitatea acelui cuplu. Părinţii vin cu copilul la terapie, dar nu copilul este cel care are o problemă de fond, ci relaţia dintre cei doi", a declarat psihoterapeutul.
“Oamenii au dificultăţi în a înţelege că psihoterapia este un drum pe care te înscrii şi care durează o vreme… Îi sfătuiesc pe pacienţii mei să îşi dea acel timp interior de transformare. Totul este un proces, nu un moment. Ai nevoie de a avea rabdare cu tine.”
Lavinia Ţânculescu le spune pacienţilor că nu este uşor să vii la terapie şi trebuie să fii pregătit să lucrezi cu tine, să te descoperi şi să te încredinţezi procesului, acesta nu e uşor, e un proces cu plâns şi tristeţe, dar şi cu mari bucurii şi descoperiri.
