La 104 ani, Olivia de Havilland este singura supravieţuitoare din “Pe aripile vântului”, filmul care a născut acum o controversă

“Pe aripile vântului”, unul dintre cele mai iubite şi vizionate filme ale tuturor timpurilor, a fost retras temporar de pe platforma HBO Max din cauza continutului său rasist.

Pelicula lansată în 1939 a primit 10 Premii Oscar şi a devenit unul dintre cele mai rentabile filme, un film cult.

Pe aripile vântului este produsul timpului său și conține prejudecăți rasiale care, din păcate, erau ceva comun în societatea americană. Aceste prejudecăți erau greșite atunci și sunt greșite și astăzi, așa că am decis că este iresponsabil din partea noastră să difuzăm în continuare filmul fără a explica și denunța aceste prejudecăți”, a declarat un purtător de cuvânt al HBO Max pentru CNN.

Filmul va fi disponibil din nou pe HBO Max „cu o discuție despre contextul istoric și denunțarea acelor scene” și va fi prezentat „așa cum a fost creat inițial, pentru că altfel ar fi ca și cum am susține că aceste lucruri nu au existat”, a mai spus purtătorul de cuvânt.

Măsura a venit în contextul protestelor din America  în urma uciderii lui George Floyd de către un poliţist în plină stradă.

Povestea de dragoste din timpul Războiului de Secesiune, adaptare după romanul lui  Margaret Mitchell “Gone with the Wind”, îi are în rolurile principale pe Vivien Leigh şi Clark Gable, iar în distribuţie apare si frumoasa Olivia de Havilland.

Aceasta este ultima supravieţuitoare din distribuţia celebrului film, iar interpreta rolului lui Melanie Hamilton mai are puţin şi împlineşte 104 ani, trăieşte la Paris şi are cont pe Facebook.

Într-un interviu, ea a declarat că este mândră de tot ce a realizat, iar la 104 ani este la fel de frumoasă ca în tinereţe şi foarte glam.

Olivia este una dintre legendele Hollywood-ului, o actriţă care a marcat istoria cinematografiei cu rolul lui Malanie Hamilton. De-a lungul carierei a jucat în 50 de filme şi are în plamares două premii Oscar, primite în 1946 şi 1949.

Olivia avea 23 de ani când a jucat în “Pe aripile vântului” şi era o tânără extrem de graţioasă. Născută în Japonia în 1916, cu un tată avocat şi o mama actriţă, Olivia a avut o soră, Joan, care va deveni, la rândul ei, actriţă. Mama şi-a luar fiicele şi s-a mutat în California, sătulă de infidelitatea soţului ei. După ce şi-a terminat studiile, Olivia şi-a încercat şansa în Oraşul Ingerilor, iar aceştia i-au zâmbit.

La 23 de ani era deja un star, după ce o jucase pe Hermia într-o adaptare după “O noapte de vară” a lui Shakespeare şi apoi aparuse alături de Eroll Flynn în “Captain Blood”. Va juca alături de acesta în “Robin Hood”, vor face 7 filme împreună şi îi va rezista avansurilor, deşi actorul a făcut tot ce se putea să o cucerească.

Olivia se va lăsa sedusă de Ronald Reagan, Robert Mitchum, Frank Sinatra, se va logodi cu James Stewart, dar nu îi va da nicio şansă lui Erol Flynn.

Olivia de Havilland şi-a găsit dragostea când l-a întâlnit pe ziaristul francez de la Paris Match, Pierre Galante, cu care a avut o fiică, Giselle.

Ea a primit 2 Oscaruri şi nu s-a împăcat niciodată cu sora ei, Joan Fontaine, una dintre preferatele lui Hitchcock, singura pe care Bette Davis o suporta în preajma sa.

Şi singura pe care Olivia a fost geloasă pentru frumuseţea ei insolită şi aerul de superioritate…

Amândouă surorile au câştigat Oscaruri (Olivia, două, Joan, unul) şi amândouă s-au urât de moarte din copilărie.

Se detestau de mici, Olivia fiind preferata mamei şi prima care a devenit actriţă, în timp ce Joan a fost nevoită să-şi inventeze alt nume de scenă.

Errol Flynn a fost motiv de dispute, actorul flirtând cu Olivia şi fiind dispreţuit de Joan, dar şi Howard Hughes care se iubea cu Olivia, dar îi făcea promisiuni de nuntă lui Joan.

În 1942 au concurat la Oscar, iar Joan a avut câştig de cauză şi s-au bătut pentru aceleaşi roluri (cel al lui Melanie Hamilton Wilkes din „Pe aripile vântului” fiind câştigat de Olivia, în defavoarea surorii sale, iar cel al eroinei din „Rebecca” a fost primit de Joan).

Din 1975 nu au mai vorbit deloc, iar Fontaine a declarat că nu a fost invitată la înmormântarea mamei lor din acel an. Acesta şi-a lăsat moştenirea copiilor Oliviei şi nimic fiicei lui Joan.

În 1978, Joan  scria o autobiografie, „No Bed Of Roses” care pecetluia duşmănia eternă între ea şi sora ei, descrisă ca „otrăvitoare”.