Multora le-a schimbat chiar vieţile. Cariera lui Bowie nu a fost cea a unei vedete Pop-Rock uzuale care-şi cantonează creativitatea pe făgaşul unde intuieşte că ar fi de găsit faima imediată, cu un comportament limitat la un mix primitiv de excese consumeriste şi o identitate vizuală creată de cinici consilieri de imagine, nu! Pentru că muzicalitatea lui David Bowie a reacţionat aproape chimic la semnalele generaţiilor succesive de tineri care s-au perindat ca public al circului îmboldindu-l să caute în permanenţă noi căi de a se conecta cu acestea.
Şi chiar dacă a făcut-o nu doar prin muzică ci şi prin noi costume, forme de expresie sau personaje create anume pentru scenă sau ecran – fiindcă performance-urile lui şi direcţiile explorate în fashion vor continua să reverbereze mult timp în cultura pop(ulară) occidentală –, deci dacă ne ducem dincolo de imaginile iconice ale lui Pierrot, Ziggy Stardust, The Thin White Duke sau Goblin King, realizăm că David Bowie continuă să-şi menţină în mod aproape magic influenţa în special prin modul în care a stăpânit arta sunetelor, ca autor al unei imense varietăţi de compoziţii perene - de la Ashes to Ashes, Rebel Rebel sau Young Americans la Where Are We Now? - sau ca producător al unor albume-jalon precum The Idiot (Iggy Pop), All the Young Dudes (Mott the Hoople) ori Transformer (Lou Reed).
Vezi continuarea AICI
