Un nou an școlar bate la ușă. Copiii, părinții și cadrele didactice se pregătesc de întâlnire, în fața unui nou început încărcat de emoții, de dorință de cunoaștere, de plăcerea de a crea și de a menține relații, de a dobândi noi experiențe, care să-i ajute, pe fiecare în parte, să se dezvolte pe toate palierele vieții.
Dar nu e totul numai lapte și miere. Adevărul este că revenirea din vacanță nu este ușoară pentru nimeni, însă există câteva lucruri care pot face adaptarea mai lină și mai plăcută.
Pasul 1
Prima parte, și poate cea mai importantă din pregătirea pentru noua rutină, este să validăm emoțiile copilului. Însă aș adăuga încă ceva: și emoțiile noastre, ale părinților, au nevoie să fie validate. Pentru că schimbarea vine și pentru noi.
Trebuie să recunoaștem că e absolut normal ca, după o perioadă de 3 luni în care am avut libertatea de a nu depinde de un program fix, de a dormi până mai târziu, de a putea ieși mai des cu prietenii sau de a putea să alocăm mai multă atenție lucrurilor care ne interesează cu adevărat, faptul că ne întoarcem la rutina de dinainte de vacanță poate genera anxietate și stres.
Pasul 2
Vă propun să abordați lucrurile treptat. După ce trecem de etapa în care normalizăm trăirile copilului (îi spunem, pur și simplu, că este firesc să simtă emoție că începe școala sau să regrete că vacanța se apropie de final), îi amintim de entuziasmul pe care l-a simțit anii trecuți, când și-a revăzut colegii, prietenii, profesorii.
Ieșim la o înghețată și depănăm amintiri plăcute din anii de școală. Povestim despre perioada când am avut vârsta lui și despre peripețiile prin care am trecut la școală. Discutăm despre realizările lui și îi întărim curajul de a fi imperfect, amintindu-i că este firesc să nu reușim să facem performanță în toate domeniile. Unii dintre noi sunt mai buni pe latura umană, alții sunt mai pricepuți în ce ține de abilități matematice, unii dintre noi sunt mai creativi, alții sunt mai pricepuți la abilități practice, iar asta este minunat.
Nu trebuie să ne comparăm decât cu propria persoană. Încurajăm competiția cu sine, în defavoarea competiției cu colegii. Practic, ideal este să gândim așa: „Dacă azi am făcut/învățat ceva ce m-a ajutat să fiu mai bun decât ieri, atunci ar trebui să fiu mulțumit.”
Pasul 3
Îi amintim copilului că îi vom fi alături pentru a puncta și valoriza reușitele lui și pentru a-l încuraja când lucrurile nu vor merge așa cum își dorește. Discutăm despre cum și-a găsit el locul și rolul în colectivul clasei lui și cât de important a fost sentimentul că aparține, că este valoros și că opiniile lui sunt importante pentru grupul lui de prieteni. Toate acestea sunt doar recomandări generale, însă ele trebuie adaptate așteptărilor și nevoilor fiecărui copil și fiecărei familii. Am mai spus-o și o voi repeta de câte ori voi avea ocazia: nu degeaba se spune că este nevoie de un sat întreg pentru a crește și educa un copil.
De aceea, pentru ca un copil să-și îndeplinească cu succes responsabilitățile pe care le implică sarcina școlii este esențial să formeze o echipă cu părinții și cadrele didactice.
Este important ca între aceștia să existe o legătură bazată pe încredere și respect, obiectivele tuturor părților implicate să fie aliniate, astfel încât, la sfârșitul anului școlar, copilul să se simtă mai încrezător în forțele sale, să-și cunoască mai bine domeniile de interes, să-și valorizeze unicitatea și să fie mai bine pregătit pentru a face față experiențelor pe care va fi nevoit să le trăiască.
Foto: Pexels
