Adolescența este perioada în care totul se schimbă: corpul, creierul, trăirile, modul în care se percep pe ei și percep lumea.
Tinerii încearcă să afle cine sunt, să-și contureze sinele, să integreze în acest sine partea jovială, care apare atunci când sunt cu prietenii, partea care nu prea știe în ce direcție se îndreaptă, dar și partea plină de vise și speranțe. Ei încearcă să facă loc și părții deprimate, dar și entuziasmului și tuturor stărilor care îi cuprind și îi copleșesc uneori.
Conform Organizației Mondiale a Sănătății, 70% dintre psihopatologiile adulților încep în copilărie. Din păcate, foarte multe tulburări care apar în rândul adolescenților nu sunt detectate și nici tratate la timp. Cred că parte din motiv este acela că mulți dintre adolescenți se izolează de familie și ies foarte greu din carapacea în care se închid.
Deși sunt la o vârstă la care au o nevoie pregnantă de a fi văzuți, auziți, înțeleși și iubiți, multora dintre ei le este teamă că nu sunt ce trebuie, că nu corespund societății actuale, că nu se încadrează în tipare, că sunt diferiți.
Toate aceste probleme de adaptare ale adolescenților pot duce la depresie și, spre deosebire de modul în care se manifestă depresia la adulți, la adolescenți aceasta ar putea trece neobservată sau ar putea fi confundată cu o stare specifică acestei etape, căci adolescenții sunt mai degrabă furioși decât triști.
Am văzut de curând o piesă de teatru, care a fost ca o ședință de terapie de grup.
Piesa se numește Brainstorm și se joacă la Teatrul Metropolis de către o echipă de actori tineri și talentați. O recomand tuturor părinților de adolescenți care vor să înțeleagă mai multe despre ce se întâmplă în creierul adolescenților, despre trăirile și procesele prin care trec tinerii zilelor noastre. Este o modalitate bună de conectare cu adolescenții. Am văzut în sală mulți tineri care la sfârșitul piesei își țineau părinții de mână și plângeau împreună cu aceștia.
De ce e atât de dificil să înțelegem adolescenții
Aș vrea să înțelegeți că linia între ce e firesc și specific etapei adolescenței și diversele tulburări cu care tinerii ajung să se confrunte este foarte fină și, tocmai din cauza asta, foarte greu de stabilit dacă suntem sau nu în parametrii sănătoși.
Dificultățile sunt date și de faptul că, în această etapă, pentru adolescenți un eșec minor se poate transforma cu ușurință într-o dezamăgire majoră și sunt la o vârstă la care nu par să anticipeze consecințele faptelor lor.
De asemenea, influența internetului asupra copiilor și adolescenților are un impact semnificativ. În mediul online, sunt setate niște standarde de perfecțiune greu de atins. Rețelele sociale sunt vânzătoare de iluzii: pare că pentru toți ceilalți lucrurile merg tot timpul bine. Așa apar tristețea, izolarea, anxietatea, furia, absența motivației, sentimentul de inadecvare și delăsare („oricum nu pot fi la fel de bun ca ceilalți, oricum nu pot face ce fac ei"), tulburări ale somnului, tulburări de comportament alimentar, stima de sine scăzută, sentimentul de vid interior, comportamente auto-distructive.
Toate acestea sunt semnale de alarmă pentru părinți. Ar trebui să luăm legătura cu specialistul de la primele semne că lucrurile nu merg într-o direcție bună pentru copil. Vă sfătuiesc să fiți cu ochii pe următoarele semne:
- adolescentul își schimbă comportamentul obișnuit,
- lucrurile care îi făceau plăcere înainte nu îi mai aduc bucurie,
- nu mai comunică la fel ca înainte,
- nu mai iese cu prietenii,
- este permanent neliniștit și tensionat.
Ce putem face ca părinți?
În primul rând, să le oferim sprijin, să-i ajutăm să-și conștientizeze și să-și exprime emoțiile, să-i ajutăm să descopere alte moduri de a privi lucrurile, astfel încât să se simtă mai bine.
Să-i încurajăm să fie autonomi, capabili și să dezvolte relații sănătoase cu oamenii din jur, căci acestea sunt componentele esențiale ale sănătății psihice.
Să le oferim sentimentul că merită să fie iubiți, căci asta este baza unei dezvoltări emoționale armonioase.
Să ne uităm la ei și să-i vedem cu toate fricile lor, cu visurile și speranțele de viitor, cu toate trăirile și emoțiile lor copleșitoare, cu dorința de libertate asociată cu nevoia de a beneficia în continuare de protecția parinților.
Să le oferim tinerilor noștri acceptare autentică.
Adolescenții au nevoie să știe că sunt plăcuți așa cum sunt, cu bune și cu mai puțin bune.
Au nevoie să știe că cel mai sigur loc din lume este lângă părinții lor, că indiferent ce ar face, vor găsi înțelegere, acceptare, sprijin, că pot veni oricând să discute cu părinții și că aceștia se vor strădui să vadă care este nevoia reală a copilului lor.
Ca părinți, ar trebui să avem așteptări clare, să stabilim consecințe pentru comportamentele inadecvate, să le permitem copiilor noștri să greșească și să suporte consecințele greșelilor lor, căci numai așa pot găsi soluții și pot înțelege că sunt responsabili pentru faptele lor. E important ca ei să aibă posibilitatea de a explora lumea, de a face față provocărilor, de a lua decizii și de a gestiona problemele cu care se confruntă. Cu toții avem momente în care ne simțim nesiguri, confuzi, în care nu ne putem bucura cu adevărat de ce trăim.
Important este să nu ne lăsăm copleșiti de aceste momente și să încercăm să privim și spre lucrurile bune din viața noastră.
Cu siguranță, la început va fi greu. Dar practicând în mod constant acest exercițiu, vom ajunge să ne simțim mai încrezători și mai capabili să depășim momentele dificile.
Le recomand tinerilor cu care lucrez să își noteze când se simt bine că au realizat ce și-au propus, când sunt încurajați de ceilalți, când sunt recunoscători pentru ce li se întâmplă și să recitească aceste gânduri așternute pe hârtie în momentul când simt că lucrurile nu merg cum și-ar dori. Acesta este un exercițiu bun și pentru noi, pentru părinți, căci ne amintește că emoțiile sunt trecătoare, că pentru nimeni nu este mereu bine sau mereu rău, că viața este făcută din momente din care ar fi bine să învățăm, din clipe care trebuie trăite cu bucurie.
Este un exercițiu care ne învață și faptul că, pentru ca adolescenții nostri să fie bine, este important ca noi, părinții lor, să fim bine, astfel încât să le putem fi modele sănătoase.
Închei cu citatul lui Charles Raison în care cred cu tărie și care ne spune așa: „O singură generație de părinți profund iubitori poate să schimbe structura cerebrală a următoarei generații, schimbând astfel lumea."
Haideți să fim noi acea generație și să nu uităm că adolescenții au cea mai mare nevoie de iubire în momentele în care se poarta cel mai nepotrivit.
Foto: Pexels
