3 obstacole care împiedică femeile să aibă succes în carieră

Modestia în exces, sindromul impostorului și nevoia ca alții să ne recunoască meritele sunt trei aspecte care ne pot ține pe loc din punct de vedere profesional.

Fundația pentru o carieră solidă se face prin alegerea unui domeniu căruia să ne dedicăm și urmarea unui traseu profesional delimitat în repere specifice.

Totuși, aceasta este doar fundația, iar traseul profesional este, de multe ori, presărat cu obstacole. Unele sunt strâns legate de industria sau organizația în care activăm. Altele au legătură cu prejudecăți persistente și credințe limitative ale societății în care trăim - ale noastre sau ale celor din jurul nostru.

În lucrul cu lideri feminini, în ciuda potențialului de afirmare ridicat și al eforturilor susținute de manifestare al acestui potențial, observ frecvent teme repetitive. Anumite comportamente care le împiedică în a-și atinge obiectivele. 

Iată care sunt cele mai evidente dintre ele, precum și modalități de a le înțelege mai profund pentru un traseu profesional mai împlinitor.

Reticența de a vorbi despre realizările lor

Există o înclinație spre a declina meritele pe care le purtăm pentru succesele noastre - către echipă, către superior, către parteneri - toate pentru a nu fi percepute ca lăudăroase.

Modestia este o valoare importantă. Este important să observăm, totuși, cum se traduce ea în viața noastră, cum ne servește pe noi și pe cei din jurul nostru. Merită să ne uităm la credințele noastre, la felul în care am fost educate. 

Asumarea meritelor pentru realizările noastre intră într-o puternică contradicție cu învățări precum „nu ocupa mult spațiu”. Te invit să observi care este spațiul pe care te simți confortabil să-l ocupi - începe de la a-ți observa corpul fizic, postura când ești cu alți oameni și când ești singură, timpul pe care ți-l oferi pentru a-ți expune ideile și dorințele.

Atenția, lumina reflectoarelor sunt strâns legate de rușine, o emoție despre care se vorbește puțin și pe care o recunoaștem cu dificultate în noi. 

Multe din femeile cu care lucrez împărtășesc cu mine cum erau expuse, fetițe fiind, pentru mândria parinților. Să recite poezii rudelor, să danseze sau să cânte, fără a se ține cont de disconfortul prin care treceau. Azi, e în controlul lor să nu mai treacă prin așa ceva. Conflictul apare în noi atunci când simțim nevoia de validare pentru eforturile pe care le depunem. Începe cu pași mici, prin a te expune în primul rând ție. Acordă-ți atenție și oferă-ți credit pentru realizările pe care le ai. Observă când apare disconfortul, devino curioasă în privința lui, dă-i voie să existe. Apoi vei putea să îți oferi confortul de care ai azi nevoie pentru a vorbi despre realizările tale profesionale.

Așteptarea de a fi remarcate și recompensate pentru contribuțiile aduse

Declinarea responsabilității de a ne remarca și lipsa comunicării valorii cu care contribuim sunt strâns legate de reticența de a ne arăta realizările. Ce observăm aici este așteptarea ca aceste lucruri să fie împlinite din afara noastră. Nevoia de validare este firească, felul în care adresăm sau nu această nevoie face diferența. De multe ori, acționăm spre a satisface această nevoie prin mai multe eforturi, mai multă implicare. După un timp, se instalează frustrarea și apoi tendința de a rezuma la strictul necesar. Nevoia de validare nu a fost satisfăcută, chiar a crescut.

Din nou, examinarea credințelor proprii poate fi un bun început. Cum am fost învățată să îmi recunosc, ascult, satisfac și să îmi comunic nevoile?


Supraevaluarea importanței expertizei

O altă capcană în traseul profesional pe care îl alegem este concentrarea efortului exclusiv asupra aptitudinilor pe care le cere munca noastră. Pierdem din vedere deseori că o parte importantă a creșterii profesionale este formată din abilități de comunicare, de creare și menținere a relațiilor, expunere și vizibilitate. Acestea ne diferențiază și evidențiază și au un potențial uriaș de creștere.

Deși expertiza profesională este importantă, statutul de „elev perpetuu” ne menține ocupate într-o zonă de confort și ne consumă energia și timpul pentru a ne concentra pe aptitudini care au mai multă nevoie de atenția noastră azi. Începe prin a crea claritate asupra a ceea ce îți dorești să realizezi în cariera ta. Definește ceea ce ai nevoie pentru a ajunge acolo și observă care sunt zonele unde ai nevoie să investești timp și energie.

O transformare a acestor comportamente începe de la schimbarea lentilei prin care ne uităm la ele. Când le vom vedea ca pe forme prin care ne propulsăm creșterea și impactul - de la energia cu care muncim zilnic, la vizibilitate sporită și acces la proiecte mai complexe, atunci actualizarea acestor comportamente devine mai ușoară. Dacă, până nu demult, femeile își doreau accesul pe terenul de joc, azi ele influențează mai mult decât oricând terenul de joacă și jocul. Pentru un joc fluid și cu sens, învățarea continuă rămâne necesară. Integrarea autentică a acestor comportamente face parte din învățarea care ne ajută nu doar să parcurgem traseul profesional pe care ni l-am propus, ci pentru a ne aduce contribuția la „jocul” pe care ni-l dorim pentru generațiile următoare.

Foto: Pexels