Din ce în ce mai multe studii arată că bunătatea este o componentă importantă atât în sănătatea fizică, cât și în cea psihică.
Ne ajută și în tratamentul anxietatii și al depresiei. Chiar dacă nu înlocuiește psihoterapia sau medicația, acolo unde este necesar, bunătatea este un bun partener de drum, ca parte din proces. Și este un bun partener de drum de-a lungul vieții, în general. Bunătatea este corelată cu empatia si compasiunea, cu stima de sine, cu o calitate mai bună a vieții și chiar cu fericirea.
Suntem animale sociale, trăim în comunitate și avem nevoie unii de alții. Avem nevoie de conectare cu ceilalți. Nu doar cel către care transmitem binele se va simți bine, ci și noi, pentru că ne va ajuta să ne simțim conectați. Iar nevoia de conectare este una dintre cele mai importante nevoi emoționale ale noastre. Bunătatea ne poate ajuta să oferim și să primim și alte lucruri care sunt importante pentru noi, cum ar fi validarea, acceptarea, înțelegerea, aprobarea, siguranța, sprijinul social, interacțiunile pozitive cu ceilalți. Ne hrănim emoțional mult din relații, iar relațiile bune ar fi bine să fie o prioritate pentru fiecare dintre noi.
Atunci când ne confruntăm cu stări și simptome ale depresiei, bunătatea și faptele bune ne pot ajuta să ne simțim în contact cu alți oameni. Simțim că facem parte dintr-un grup, dintr-o comunitate, lucruri care ne lipsesc acut în aceste situații. Odată ce avem în jur oameni buni, sentimentul de singurătate sau cel de lipsă de sens pot scădea în intensitate. Dacă suntem vizitați de anxietate, faptul că suntem implicați în activități sau proiecte ne poate ajuta să ne concentrăm pe ele, să stăm mai mult în prezent și, practic, să mai reducem din gândurile și starea de anxietate.
Bunătatea începe cu noi înșine
Bunătatea nu are legătură doar cu ceilalți și cum ne raportăm la ei, ci și cu noi înșine. Cu modul în care reușim să o îndreptăm și către interior. Atitudinea și intențiile bune pe care le avem față de propria persoană. Poate ați observat și cât de greu este să fim buni cu noi înșine. Dacă pentru oamenii din jur ne este, uneori, mai ușor să simțim compasiune și empatie, a ne privi pe noi înșine în această manieră, cu înțelegere și blândețe, e un concept străin multora dintre noi. Pentru că nu am învățat să ne privim în acest mod. Pentru că ne lăsăm copleșiți de standarde și rigori care nu țin cont de partea noastră umană sau de limitările noastre fizice sau emoționale. Și pentru că, de multe ori, avem un dublu standard în ceea ce ne privește. Cerem mai mult de la noi și ne acceptăm mai puțin decât o facem cu alte persoane. Când reușim să fim buni cu noi, ne este mai ușor și să acceptăm bunătate și ajutor din exterior.
Creierul nostru învață lucruri toată viața. Aproape orice se poate învăța. Putem învăța empatia. Putem învăța compasiunea. Putem învăța bunătatea și blândețea. La orice vârstă. Putem învăța să fim buni. Cu noi și cu alții. Ceea ce avem nevoie este exercițiu, să ne propunem să facem asta, să avem intenție și un plan. Fiecare zi în care reușim să facem conștient ceva bun pentru alții și pentru noi este câte o treaptă într-o viață un pic mai bună.
Cum putem fi (mai) buni
Putem fi buni cu ceilalți în multe feluri, cu o vorbă bună, oferindu-le un spațiu sigur în care să poată vorbi, făcând mici gesturi frumoase care să le aducă bucurie, întrebând-i ce au nevoie și oferindu-le acel lucru, dacă putem, ajutând-i cu lucruri mai mari atunci când viața le aduce situații grele. Aceleași lucruri le putem întoarce și către noi: o vorbă bună, o încurajare, acceptare de sine, acceptarea ajutorului din partea altora.
Pentru mine personal, a mă privi cu blândețe și bunătate a fost și este un drum destul de anevoios, de multe ori, atunci când sunt pradă vocilor mele critice, îmi lipsește automatismul de a-mi întinde mie o intenție binevoitoare.
Însă, cu exercițiu, devin pe zi ce trece mai bună la această materie și este un drum care îmi face viața mult mai frumoasă, mă ajută să mă simt mai așezată, mai liniștită cu mine, mai conștientă de calitățile mele și mai puțin împovărată de limitări. M-a ajutat mult într-o situație extrem de grea, când simțeam că se prăbușește cerul peste mine, să-mi dau răgaz, să mă alin, să-mi dau voie să sufăr, să mă adun și să caut și în exterior, în oamenii din jurul meu, ceva care să îmi facă bine. Pentru că bunătatea este vindecătoare, iar relațiile bune sunt componenta cea mai de preț a fericirii.
Foto: Pexels
