Experiența din practica terapeutică îmi demonstrează, de fiecare dată, că cea mai importantă tehnică terapeutică de care are nevoie orice poveste de viață cu care vine omul din fața mea este ascultarea.
Oricât de diferite și complexe sunt poveștile oamenilor, pentru ca schimbarea să înceapă, este nevoie ca spațiul de siguranță pe care ascultarea reușește să îl construiască să se întâmple. Desigur, viața din relațiile noastre, în afara cabinetului, ne arată cât de provocator de construit poate să fie această abilitate de care toate relațiile semnificative din viața noastră au nevoie. Însă un lucru e sigur: avem nevoie să fim auziți și să învățăm să îi auzim pe ceilalți!
Nu am folosit întâmplător ideea de provocare pentru că, încă de când ne naștem, ni se evidențiază cât de vital este să vorbim. Să nu mă înțelegeți greșit, a vorbi și a exprima în cuvinte ceea ce simțim sau ce avem nevoie este extrem de important. Pe de altă parte, atunci când modelăm doar maniera în care vorbim și purtăm conversații cu ceilalți, s-ar putea să descoperim că ne îndepărtăm de un dialog și că ne încadrăm tot mai mult în aria monologului.
Iar atunci când într-o relație doi oameni vorbesc, niciunul nu ascultă.
De ce ne e atât de greu să ascultăm?
Esther Perel, unul dintre cele mai sonore nume în domeniul relațiilor, spune că atunci când oamenii nu ascultă este pentru că nu se simt auziți. Cel mai des, simțim că nu suntem auziți în relațiile apropiate din viața noastră: cuplu, familie, grupul de prieteni sau colegi de muncă. Pe scurt: nu ne simțim auziți, nu oferim ascultare în relații.
Ne este greu să ascultăm pentru că, de-a lungul timpului, ne-am obișnuit să se vorbească spre noi.
Doar gândiți-vă la experiența personală de la grădiniță, din școală generală, liceu, facultate și chiar în familia de origine. În tote aceste contexte, mesajul era transmis într-o singură direcție, de sus în jos, de la profesor la elev, de la părinte la copil. Ba mai mult, eram pedepsiți, admonestați sau rușinați dacă exprimam o idee. Prin astfel de experiențe constante am devenit încet experți în arta monologului ( mono=unu, logo=cuvânt) și preluăm acest model și la vârsta adultă. Vorbim către partenerul de cuplu, el vorbește către noi, doar că mesajul pare că nu ajunge niciodată la celălalt și asta ne face să simțim frustrare, furie, tristețe, singurătate și, în cele din urmă, deconectare.
Pentru ca experiența cu acest subiect să fie și mai personală, te invit să te întorci în trecut și să te întrebi:
- Ce mesaje (directe sau indirecte) ai primit în familia ta sau la școală despre ascultare?
- Cum îți dădeai seama dacă o persoană importantă pentru tine te asculta atunci când erai mic?
De ce e important să ascultăm?
În relațiile din viața noastră avem nevoie să ne antrenăm ascultarea și nu doar auzul, deoarece cu ajutorul acesteia validăm experiența pe care o trăiește celălalt. Când facem asta, îi spunem celuilalt, fără a folosi niciun cuvânt: Te aud! /Sunt aici! /Te văd! /Ceea ce simți, spui, gândești este important pentru mine!
Astfel, felul în care ascultăm modelează conversația într-un spațiu de siguranță în care primim informații și oferim grijă și atenție. Mai apoi, primim și noi aceste bunătăți din partea celuilalt, la nevoie.
Cred că unul dintre cele mai mari câștiguri este că nu mai rămânem prinși în povestea pe care mintea noastră o construiește despre ceva ce face sau spune celălalt. Știm cu toții că atunci când auzim ceva cu care noi nu suntem de acord, când ne aflăm într-un conflict sau avem o părere contradictorie, se apasă butonul de reacție, în care disponibilitatea de a asculta iese pe geam. În aceste situații, fie vorbim peste celălalt, fie stăm și auzim ce are de spus pentru putea contracara în cele din urmă. Chiar dacă vine cu disconfort, acesta este cel mai bun teren de antrenament al ascultării.
Fie că te trezești activat în relația cu adolescentul tău sau partenerul de cuplu, inspiră și începe exercițiul ascultării reamintindu-ți să:
- Asculți pentru a înțelege perspectiva celuilalt și nu pentru a căuta contraargumente.
- Creezi spațiu pentru două perspective asupra unei situații (a ta și a celuilalt). În timp ce asculți, ajută să te întrebi de ce are sens ca celălalt să vadă lucrurile în aces fel?
- Oglindești sau parafrazezi ce ai auzit. Poate să pară robotic sau nenatural, dar a te asigura că mesajul celuilalt a ajuns la tine are nevoie de o verificare. Poți începe oglindirea prin: Ce spui este că…/ Ce a ajuns la mine este că…/ Aud că…/ Înțeleg că…
Una dintre recomandările pe care le fac în cabinet este Jurnalul de cuplu scris de Harville Hendrix și Helen L.Hunt (din care poți dezvolta abilități de ascultare benefice și în alte relații).
Foto: Pexels
