Noi toți avem credințe limitative. Este important să ni le cunoaștem pentru că ele au o putere enormă în a ne ne ține pe loc. Ele dictează deciziile importante din viața noastră.
În acest articol voi defini credințele limitative, voi oferi modalități prin care le putem identifica și ce putem face în privința lor.
Ce sunt credințele limitative?
Credințele limitative sunt povești pe care ni le spunem despre cine suntem, despre abilitățile noastre și despre lumea din jurul nostru. Aceste povești ne împiedică să trăim la adevăratul nostru potențial - să facem alegeri bune pentru noi, să îmbrățișăm noi oportunități, să trăim așa cum ne dorim.
„Banii se fac greu” sau „Toți bărbații înșală” sunt exemple de credințe limitative care ne așază pe noi, lumea înconjurătoare și oamenii din jurul nostru în cutii cu definiții rigide și deseori false.
Care este originea credințelor limitative?
Putem să „luăm urma” credințelor noastre limitative uitându-ne la credințele din familiile din care provenim, educația pe care am primit-o și experiențele care ne-au format.
Credințe din familie
În timpul copilăriei, părinții ne insuflă conștient și deseori inconștient propriile principii morale și credințe, idei despre cum ar trebui să fim și cum ar trebui să fie lumea. Ele pot fi despre cum ne alegem traseul profesional, cum ne purtăm, cum relaționăm cu ceilalți.
Un copil care crește auzind: „artiștii mor de foame”, „nu contrazice, o fată educată nu se poartă astfel”, „nimeni nu este bun cu tine degeaba, toată lumea vrea ceva înapoi” se va forma, va gândi și se va purta spre a confirma că ceea ce crede este adevărat. Ca adulți, descoperim că poate nu am urmat niciodată chemarea artistică din frica de a nu avea cum să ne întreținem. Sau nu ne vom face vocea auzită din frica de a nu fi percepuți ca needucați. Sau ne vom confirma permanent că oamenii vor să profite de pe urma noastră.
Educație
Figurile autoritare - părinți, profesori - au un impact uriaș asupra a ceea ce noi valorizăm, respectăm și credem ca fiind adevărat. Fluxul constant de idei, informații și credințe despre cum funcționează lumea joacă un rol important în ceea ce adoptăm, credem și nu contestăm.
Experiențe
Experiențele timpurii, în special cele negative, ne conduc deseori către concluzii bazate pe informații limitate și pe emoții. Ele pot modela puternic convingerile noastre pentru experiența viitoare.
Este interesant de observat că aceste credințe provin dintr-o perioadă în care lumea și experiențele noastre erau limitate în comparație cu momentul prezent. Unele dintre aceste credințe ar fi putut fi adevărate, valoroase și ne-au fost oferite cu bună intenție la un moment dat în viața noastră.
Ele devin limitative atunci când nu ne menținem mintea deschisă, respingem noi perspective, nu contestăm „adevăruri” care, în realitate, ne țin pe loc.
De ce contează?
Henry Ford a spus: „Dacă crezi că poți face un lucru sau crezi că nu poți face un lucru, ai dreptate.”
Lumea noastră este o reflecție fidelă a sistemului nostru de credințe. Mare parte din realitatea noastră este creată de ceea ce gândim.
Gândurile noastre, repetate iar și iar, atribuite ca fiind adevărate, devin credințe.
Credințele creează o lentilă prin care percepem și interpretăm evenimentele din jurul nostru. Această lentilă servește ca un filtru selectiv prin care ne luăm dovezile care se potrivesc cu ceea ce credem că este adevărat.
Creierul nostru este construit să caute ceea ce considerăm ca fiind adevărat. În fapt, blochează rețelele neuronale concurente, drept urmare este dificil să observăm dovezi contrare unei credințe existente.
De aceea, credința că oamenii sunt necinstiți ne va aduce în față mai mulți oameni necinstiți.
Este si motivul pentru care suntem atât de convinși că felul în care vedem lumea este Adevăr. Ceea ce deseori nu realizăm este că suntem co-creatori ai versiunii noastre de Adevăr.
Ceea ce primim din lume prin filtrul nostru de convingeri devine conceptul nostru de sine. El este construit din convingeri „eu sunt” - despre cine suntem în prezent - și convingeri „eu pot” - despre cine putem fi în viitor.
Aceste afirmații reprezintă punctul de plecare al poveștilor despre cine suntem. Ne spunem aceste povești nouă înșine și oamenilor din jurul nostru zilnic. „Sunt insuficient de bun”, „Eu sunt mai dificil”, „Eu nu pot să fac asta”. Suntem personajele principale în poveștile noastre și am creat aceste povești pe baza conceptului nostru de sine.
Am creat povestea a ceea ce credem că este probabil sau posibil bazat pe ceea ce credem ca fiind adevărat și acționăm în mod consistent cu aceste așteptări. Acționând pe baza a ceea ce așteptăm să se întâmple înainte de a se fi întâmplat, co-creăm experiența.
Spre exemplu, dacă avem un concept de sine negativ, frica de a fi respinși pentru că suntem convinși că nu suntem suficient de buni, atunci când vom merge la un interviu pentru o slujbă, este foarte probabil să ne prezentăm îngrijorați, nesiguri, să ne comportăm în moduri care să ducă la o respingere.
Acționăm în moduri care pot aduce dovezi pentru ceea ce credem că este adevărat, profeția care se împlinește pe sine. Așa ne creăm realitatea.
Cum identificăm credințele limitative?
Sunt câteva modalități prin care ne putem identifica credințele limitative. Necesită auto reflecție și conștientizare de sine pentru a le aduce la suprafață.
1. Notează
Făcându-ne timp pentru a reflecta la orice simțim puternic în viața noastră de zi cu zi, poate dezvălui ceea ce credem că este adevărat. Poate fi vorba despre locul nostru de muncă, finanțe, viața amoroasă, creșterea copiilor, familie și sănătate. Când ne facem timp să le examinăm pe fiecare, suntem capabili să vedem cum ceea ce considerăm ca fiind adevărat susține sau limitează creșterea noastră.
2. Evaluează-ți comportamentul
Ia în considerare cazurile din viața ta în care rămâi blocat, dezamăgit sau frustrat de modul în care gestionezi lucrurile. Privind îndeaproape motivele noastre pentru anumite comportamente, am putea descoperi că o cauză de bază sunt credințele limitative.
De exemplu: o credință limitativă, cum ar fi „conflictul este rău”, ne poate determina să tăcem atunci când este important să vorbim și să avem o conversație dificilă sau ne poate împiedica să fim cu adevărat intimi în relațiile noastre din teama de a nu crea conflicte.
3. Unde apar provocările?
Observând unde suntem provocați în mod repetat în viața de zi cu zi ne poate conduce la credințele noastre limitative. Fie că nu avem noroc în a ne găsi partenerul de viață potrivit, fie că nu suntem luați în seamă pentru a promova la muncă, merită să reflectăm cum situațiile acestea sunt rezultatul a ceea ce am adoptat ca adevăruri despre noi sau lume. Ce considerăm ca fiind adevărul despre relații, despre iubire? Ce credem despre recunoaștere?
Care este abordarea sănătoasă când vine vorba despre credințele limitative?
O întrebare cinstită după identificarea uneia sau mai multor credințe limitative este: „Așa, și?” Simpla lor descoperire și observare nu este de ajuns. Deseori, tendința este să le eliminăm. În sfârșit, vedem cum ne-au ținut blocați ani la rând, cum ne-au influențat deciziile și perspectivele despre lumea înconjurătoare.
Din păcate, eliminarea lor fără a le înlocui cu alt adevăr nu prea funcționează.
În plus, eliminarea lor ne cere enorm de multă energie - credințele limitative sunt integrate profund în multe zone ale vieții noastre, uneori în moduri subtile dar puternice. O rută pe care merită să mizăm este cea în care eliberăm o credință limitativă și creăm una nouă, durabilă și actualizată.
Eliberarea unei credințe limitative
Numește credința - Nu te descuraja dacă nu ai claritate la început. Permite-ți nu doar să o identifici dar și să observi cum o formulezi în poveștile pe care ți le spui. Ce crezi tu că este adevărat?
Recunoaște credința - Uneori descoperim credințe despre noi pe care dorim să le evităm. Ia decizia conștientă de a sta cu disconfortul pe care îl simți, de a recunoaște onest în relație cu tine că acesta este adevărul tău - este o parte esențială din proces.
Acceptă credința - Acesta poate fi o etapă dificilă. Acceptarea unei credințe când aceasta nu este pozitivă contrazice felul în care suntem învățați. Mai mult, poate trezi emoții dureroase. Totuși, cu prezență și compasiune, găsim resurse să mergem înainte.
Eliberează fără atașament - Această etapă se întâmplă de la sine odată ce acceptăm pe deplin că aceasta credință este ceea ce considerăm adevărat. În funcție de cât de profundă este, cât de atașați suntem de ea, cât de prezentă este în diferite aspecte ale vieții noastre, este posibil ca eliberarea să se întâmple ușor sau să dureze mai mult în timp.
Această ultimă etapă ne oferă un spațiu curat în care putem crea o nouă credință aliniată cu cine suntem acum, cu valorile noastre, cu experiențele și dorințele noastre.
Iată câteva întrebări la care să reflectezi în procesul de a elibera o credință limitativă:
De unde provine această credință? - un membru al familiei, un profesor, biserică, un prieten
Când mi-am format această credință? - poate fi un moment bine definit sau o perioadă
Ce se întâmpla în viața mea când mi-am format această credință? - așaz-o într-un context
Îmi mai servește această credință? - observă cum se simte
Unde în viața mea este neadevărată, inexactă sau incompletă această credință? - observă integrarea ei în alte părți ale vieții tale
Crearea unor credințe noi, trainice, actualizate
Un spațiu curat este ca o pânză goala pe care vei așterne o nouă pictură. Pentru asta e nevoie de o minte, inimă și mână creativă.
Iată un exercițiu care te poate ajuta să definești credințe noi, trainice și actualizate cu cine ești azi.
Ce vreau să cred depre mine?
Ce ar trebui să cred despre mine ca să creez viața visurilor mele? - aici este momentul să oprești mintea analitică și să permiți visătorului din tine să vorbească
Cum vreau sa arate și să se simtă viața mea? - fii creativ, nu e nevoie de multe detalii corecte sau precise
Dacă aș avea o baghetă magică și aș putea avea orice mi-aș dori, ce mi-aș dori?
Cum vreau să mă simt în privința mea?
Ce aș putea să realizez dacă nu mi-ar fi frică și nu aș putea eșua?
Dacă lucrurile ar merge lin de acum înainte și aș obține tot ceea ce îmi doresc, cum ar arăta o zi din viața mea?
Dacă aș crede cu adevărat în mine și în valoarea pe care o am, ce schimbări imediate aș aduce în viața mea?
Care este primul pas pe care l-aș face?
Construind pe răspunsurile la aceste întrebări, vom putea construi noi credințe despre noi pentru a putea să obținem și să trăim experiențele pe care ni le imaginăm și dorim. În acest moment, nu este important să le credem. Ele se vor cimenta în timp.
Rezultatul final ar putea arăta astfel:
Eu sunt …
Eu sunt …
Eu pot …
Eu pot …
Consolidarea noilor credințe
Dialogul interior este piatra de temelie în consolidarea credințelor noi, trainice și actualizate. Când începem prin a vorbi cu noi înșine dintr-un loc diferit - unul de apreciere, respect și iubire, începem să observăm: un alt ton, o altă formulare. Prin dialogul interior ne conducem gândurile la concluzii diferite despre noi înșine și despre lume. Apoi continuăm să căutăm dovezi care susțin noile noastre credințe create. Cu cât putem găsi mai multe dovezi, cu atât mai mult le vom crede ca fiind noul nostru adevăr. Cu fiecare dovadă adăugată, conceptul nostru de sine se va fi transformat, deciziile și acțiunile noastre vor fi influențate într-un mod nou, susținut și actualizat.
Credințele noastre sunt puternice și influențează aproape tot ceea ce gândim, simțim și facem. Când le examinăm îndeaproape, suntem capabili să le identificăm pe cele care ne împiedică să trăim viața pe care ne dorim să o trăim. Apoi le putem înlocui cu altele care ne vor împuternici în moduri pe care nu le-am imaginat vreodată.
Procesul de înlocuire a convingerilor limitative necesită timp, răbdare, conștientizare de sine, acceptare, iubire. O investiție care merită făcută în noi înșine. Amintește-ți: „Dacă crezi că poți face un lucru sau crezi că nu poți face un lucru, ai dreptate.”
Foto: Freepik
