de Sorin Lucaci
Bineînțeles că există mai multe răni emoționale decât cele cinci enumerate de Lise Bourbeau și aș vrea să le menționăm, pentru că este posibil ca fiecăruia dintre noi, la un anumit moment în viață, într-o situație, cineva mai mult sau mai puțin apropiat să ne fi activat butoanele acestor răni. În general, persoanele cele mai dragi, mai semnificative din viața noastră ne apasă aceste butoane sau, mai bine spus, durerea provocată de apăsarea acestor butoane de către persoanele dragi este mai dureroasă.
Foarte probabil ca o vorbă urâtă la adresa mea, spusă de către o persoană pe stradă, să nu mă afecteze la fel de mult cum m-ar afecta aceeași vorbă spusă de părintele meu, de copilul meu sau de către partenerul de cuplu.
Rănile emoționale nu dispar de la sine
Așadar: rana de abandon, rana de neputință, rana de nedreptate, rana de trădare, rana de respingere, rana de umilire, rana de devalorizare, rana de rușine, rana de dezgust.
Primul pas în procesul de vindecare a rănilor sau a traumelor din copilărie este conștientizarea acestora, faptul că ele există și trebuie să le acordăm atenție, să lucrăm cu ele.
Să conștientizăm faptul că am fost răniți, neglijați, umiliți sau abuzați și nu am putut reacționa, nu ne-am putut apăra, copii fiind.
Simplul fapt că nu le acordăm atenție nu înseamnă că acestea vor dispărea ca prin minune. Pentru a le vindeca, rănile sau traumele noastre profunde au nevoie să fie recunoscute, iubite și acceptate.
De cele mai multe ori, nu suntem în totalitate satisfăcuți, mulțumiți, împliniți în relațiile din viața noastră, fie că vorbim despre relația cu părinții, cu copiii noștri sau relația cu partenerul de cuplu. Ne autoînvinovățim sau dăm vina pe celălalt căutând întodeauna un țap ispășitor pentru greșelile, eșecurile, neputințele noastre. E mai ușor să dai vina pe celălalt, nu-i așa? E mai ușor să nu duci tu povara unor lucruri care nu îți plac la tine. Acceptarea e următorul pas.
Bagheta magică a emoțiilor
Dacă ai avea puterea să schimbi ceva din copilăria ta sau trecutul familiei tale, ce ai face, ce ai schimba? Pe ce te-ai concentra?
Dacă ai fost crescut de un părinte imatur emoţional, indiferent şi egocentric, foarte autoritar ai experimentat, cu siguranţă, sentimente ca: furie, revoltă, singurătate, trădare sau abandon. Îţi aminteşti copilăria ca pe o perioadă nu foarte plăcută în care nevoile tale emoţionale nu au fost împlinite, nu au fost satisfăcute, sentimentele tale nu au contat, emoțiile tale au fost ignorate, tu nu ai fost auzit, văzut, ascultat şi a trebuit uneori să-ţi asumi responsabilităţi de adult pentru a compensa comportamentul nociv al propriilor părinți sau pentru a primi iubirea lor într-un mod condiţionat. Aceste răni şi traume pot fi însă vindecate, iar tu poţi să începi o nouă viaţă.
În general părinţii care abuzează, indiferent de forma abuzului (psihoemoțional, fizic, verbal, sexual) şi care abandonează ne pot răni la multe niveluri: cognitiv, emoţional, spiritual, fizic şi relaţional.
Ca să te recuperezi, trebuie să înveţi cum să te autosusţii pentru a-ţi satisface nevoile de dezvoltare nesatisfăcute la fiecare nivel care este relevant pentru experienţa ta traumatică din copilărie.
Întrebările care au nevoie de răspuns
„V-ați dat voie să deveniți un adult capabil de autoafirmare? Dacă nu vă considerați valoroși, nu veți prelua conducerea atunci când e necesar. Dacă nu vă considerați interesanți, cum vă veți promova și cum veți avea relații apropiate și satisfăcătoare cu ceilalți? Dacă nu vă autoprotejați, cum vă puteți simți în siguranță cu cineva?”
„Aveți dreptul să vă gândiți la propriile voastre nevoi. Contrar așteptărilor de tip imatur emoțional, rostul vostru în viață nu e acela de a face pe altcineva să se simtă mai puternic decât e de fapt. O persoană nu poate pretinde că e mai importantă decât toți ceilalți pentru simplul motiv că așa simte. Voi și persoanele imature emoțional sunteți egali din punct de vedere existențial; nimeni nu e mai important decât toți ceilalți. Nu sunteți nici bunul acelei persoane imature emoțional, nici servitorul ei”, ne îndeamnă să reflectăm Lindsay Gibson în cartea „Vindecarea traumelor provocate de părinții imaturi emoțional”.
Întâlnim la tot pasul și vedem foarte multe exemple de modalități de creștere într-o familie unde au existat abuzuri severe și/sau neglijență. Astfel, putem vorbi de un parcurs de vindecare a rănilor provocate de trauma abuzului și abandonului. Putem vorbi de abuz traumatizant și abandon la nivel verbal, emoțional, spiritual și/sau fizic. Mai mult, abuzul sexual este deosebit de traumatizant. „Sunt de părere că există o epidemie de familii traumatizate și traumatizante” ne spune Pete Walker în cartea Recuperarea în urma traumei, abuzului sau neglijenței emoționale.
Aveţi dreptul să vă gândiţi la propriile voastre nevoi. Tocmai de aceea, vă aștept la cursul pe care îl susțin la Fundația Calea Victoriei, în perioada 29-31 iulie, Vindecarea traumelor şi rănilor emoţionale.
Sorin Lucaci este scriitor, realizator tv, coordonator de evenimente culturale şi educaţionale la Editura Herald, și lector al Fundației Calea Victoriei. A publicat şapte volume de versuri şi un audiobook de poeme.
