De la voce critică, la aliat

Știi deja: calitatea vieții tale este dată de calitatea relațiilor tale. De aceea este crucial să investești timp și energie pentru a crea legături autentice cu oamenii importanți pentru tine. Doar că... uneori uiți de cea mai importanta relație pe care o ai și o vei avea pentru toată viața.

Relația pe care o ai cu tine.

Parte a acestei relații este dialogul tău interior, acel flux de gânduri care te însoțește la fiecare pas. Uneori, cuvintele pe care le auzi sunt încurajatoare, te susțin și îți dau încredere că poți, că meriți, că va fi bine. 

Dar această voce interioară nu este întotdeauna una prietenoasă, pentru că ea poate să devină un critic aspru, care îți pune sub semnul întrebării deciziile, emoțiile și valoarea ta, ca om.

Dacă te-ai surprins vreodată spunându-ți Nu sunt suficient de bun/ă sau Am eșuat din nou, află că nu ești singura persoană căreia i se întâmplă asta. Vestea buna? Criticul tău interior nu trebuie să fie dușmanul tău, pentru ca poți transforma această voce în aliat.

Neurologic, criticul interior sălășluiește în rețelele neuronale implicate în autoreflectare și evaluare socială, responsabile de evaluarea comportamentului tău și anticiparea modului în care vei fi perceput/ă de ceilalți. Fără acest critic interior nu te-ai putea adapta și ai ajunge la respingerea socială. Tribul tău nu te-ar mai accepta.

Când suntem mici, acest mecanism poate să fie temperat sau poate fi determinat să acționeze într-un mod hiperactiv, în funcție de mediul în care ne dezvoltăm. Dacă ai crescut într-un mediu în care primeai feedback predominant negativ și prin critică, este posibil să dezvolți ceea ce numim o schemă cognitivă de auto-judecată. 

Ce înseamnă asta? Vocea părintelui, a profesorului sau a persoanei care te critica cel mai mult când erai copil începe să capete nuanțele vocii tale, până când... are același ton, același timbru, iar tu ai impresia că... așa îți vorbești tu. Așa meriți să îți vorbești. Așa e normal.

Perfecționismul, despre care ți-am vorbit aici, atunci când nu este conștientizat și mediat, va ajunge să îți amplifice această voce critică și să intensifice presiunea interioară și exterioară pe care tu o resimți, în a te compara și judeca.

Un dialog interior în care te critici intens îți scade stima de sine, contribuie la apariția tulburărilor emoționale și îți crește șansele de a rămâne blocat, fără inițiativă și cu o teamă crescută de eșec.

Dar cum transformi criticul interior în aliat?

În primul rând, identifică această voce critică, observă ce îți spune și când se declanșează, ce emoții declanșează, care sunt tiparele sale?

Spre exemplu, dacă te critici aspru atunci când greșești și îți spui ”Nu sunt bun/ă de nimic”, oprește-te, notează acest gând dar și circumstanțele în care a aparăut, menționând emoțiile pe care le-ai simțit. Acest exercițiu te va ajuta să ieși din starea de pilot automat, când confunzi vocea critică interioară cu vocea ta.

Următorul pas este să înțelegi scopul criticului interior.

Adesea, această voce critică are o intenție pozitivă dar care este greșit direcționată. De cele mai multe ori, criticul interior caută să te protejeze de respingere, eșec, sentimente de inadecvare, chiar dacă modul în care o face este neproductiv.

Poartă un dialog cu vocea ta critică interioară. Întreabă-ți criticul interior ”Ce încerci să obții pentru mine?” și vei afla de multe ori că dorința este de a evita judecata sau dezamăgirea.

Al treilea pas este să cultivi compasiunea de sine și să reformulez criticile în afirmații constructive.

În primii doi pași ai reușit să identifici criticul interior și să îl așezi la o masă a discuțiilor. V-ați obișnuit să dialogați, așadar în acest al treilea pas vei începe să pui la îndoială ceea ce criticul interior îți spune.

În loc de ”Ai greșit din nou, ești un eșec total” poți spune ”Am făcut o greșeală dar pot să învăț din ea X, Y, Z lucruri. Nu se simte tocmai plăcut dar pot să îmbunătățesc strategia viitoare și să știu cum să fac lucrurile mai bine”.

Transformarea criticului interior în aliat nu înseamnă să te minți că totul este perfect, să negi realitatea sau să nu îți asumi responsabilitatea propriilor erori. Mulți oameni se tem că dacă renunță la vocea critică interioară, nu vor mai evolua.

Dar noi evoluăm NU datorită criticii interioare, ci in pofida ei. 

Ultimul pas este să practici recunoștința: obișnuiește-te să să îți recunoști succesele, oricât de mici ar părea acestea, și să te concentrezi asupra lucrurilor pentru care simți recunoștință.

Practicarea recunoștinței poate aduce modificări pozitive în creier și poate îmbunătăți starea de bine. Un studiu publicat în 2016 în revista Social Cognitive and Affective Neuroscience, a investigat efectele practicii recunoștinței asupra creierului. 

Participanții care au ținut un jurnal al recunoștinței timp de trei săptămâni au prezentat o activitate crescută în cortexul prefrontal medial, o zonă asociată cu învățarea și luarea deciziilor și au raportat o reducere semnificativă a simptomelor depresive și o creștere a satisfacției de viață. 

Aceste modificări au fost observate chiar și la trei luni după încheierea intervenției, sugerând efecte de durată asupra funcționării creierului.

Dialogul interior este companionul tău pe tot parcursul vieții. Deși criticul interior se prezintă de multe ori ca un dușman pe care cauți să îl scoți cât mai rapid din casa ta, el poate să devină un aliat puternic dacă îl așezi la masă și îi pui întrebările potrivite.

Foto: Freepik