Suntem la mijloc de an școlar și, asemenea lui Ilie Moromete, simt că timpul nu mai are răbdare. Așa că m-am așezat să cuget. M-am așezat ca un spectator și am privit, și am socotit, și tot ca el, poate din nevoia de a mă convinge că şi cele mai întortocheate gânduri pot căpăta glas - am încercat să le cristalizez pe ale mele, dar neavând o grădină unde să pot vorbi singură, am decis să-mi aștern gândurile într-un articol (ca să mă feresc totuși de gura lumii).
Privind spre felul în care copiii se raportează la învățare, am descoperit trei tipare distincte. Sunt cei care învață constant, pas cu pas, fără să-și măsoare progresul doar în note, ci în ceea ce reușesc să facă mai bine decât ieri. Sunt cei care învață doar pentru evaluare, ghidați de un obiectiv de moment, care uită repede ce au acumulat, pentru că ceea ce caută nu este înțelegerea, ci reușita imediată. Și, în cele din urmă, sunt cei care lasă lucrurile să li se întâmple, cei care privesc învățarea ca pe un proces exterior, care nu îi privește în mod direct.
Care e povestea cu aceste tipare?
Aceste tipare nu sunt întâmplătoare. Fiecare copil învață într-un anumit fel pentru că, într-un fel sau altul, a fost ghidat să creadă că aceasta este singura cale. Nu mă spăl pe mâini, dar fiind toți ai mei, este limpede ceva ce depășește sfera mea de influență. Focusul meu este pe progresul individual și, totuși, unii au descoperit, prin repetiție și susținerea de acasă, că învățarea este un proces continuu. Alții au fost obișnuiți să creadă că învățarea este doar un mijloc de a obține un rezultat. Iar alții, poate, nu au primit încă încurajarea de care aveau nevoie pentru a deveni activi în acest proces.
James Anderson vorbește despre trei zone esențiale ale învățării: zona de confort, zona de performanță și zona de învățare. În zona de confort, totul este familiar, sigur, dar progresul este limitat. În zona de performanță, ne îmbunătățim abilitățile deja existente, devenim mai eficienți, dar fără provocări reale. Adevărata creștere are loc în zona de învățare – acolo unde lucrurile devin dificile, unde eșuăm, dar învățăm din greșeli, unde căutăm soluții și ne descoperim limitele doar pentru a le depăși.
Nu judecăm, analizăm, identificăm unde este copilul și înțelegem că, privind prin această lentilă, fiecare copil poate fi ajutat să crească. Cei care învață constant trebuie susținuți să nu cadă în capcana perfecționismului și să înțeleagă că greșeala nu este un eșec, ci un pas firesc în procesul de învățare. Cei care învață doar pentru evaluare trebuie ajutați să vadă că învățarea este mai mult decât un sprint între teste și că adevărata reușită nu stă doar într-o notă, ci în ceea ce rămâne cu ei pe termen lung. Iar cei care privesc învățarea ca pe ceva exterior lor au nevoie să înțeleagă că nimeni nu are drept asupra a nimic, doar asupra muncii brațelor sau a minții lui.
Într-un sistem educațional care adesea pune accent pe rezultate imediate, este esențial să ne reamintim că scopul final nu este doar succesul academic, ci formarea unor oameni care învață pentru a deveni mai buni, mai pregătiți pentru viață, mai capabili să-și folosească mintea ca să-și creeze propriul drum.
Așa cum Moromete știa că pământul nu se lucrează singur, că roadele nu apar din senin, ci sunt rezultatul muncii continue, a răbdării și a priceperii, la fel și învățarea este un proces care cere efort, perseverență și asumare. Copiii noștri nu trebuie să fie doar spectatori ai propriei educații, ci lucrători ai propriului lor destin.
Iar nouă ne revine datoria de a le aminti, cu blândețe, că nu există scurtături spre cunoaștere și că, așa cum Moromete își măsura cu grijă brazdele, și ei trebuie să-și măsoare pașii, nu după rezultatele de moment, ci după cât de adânc a prins rădăcini ceea ce au învățat.
Pentru că se vorbește mult în ultima vreme despre educație, reformă, politici inovative, abordare transdisciplinară și multe altele, echipa Liceului Româno-Finlandez a decis să condenseze și să ofere mai departe profesorilor de la toate nivelurile de învățământ, experiența și cunoștințele acumulate în 15 ani de activitate. Conferința “Conectat”, dedicată profesioniștilor în educație, va avea loc pe data de 29 martie. Evenimentul își propune să adune profesori de la toate nivelurile de învățământ, pentru a discuta și împărtăși idei și practici inovative în educație. Tema principală a evenimentului este importanța conectării în educație și impactul pe care interacțiunile eficiente și colaborarea între profesori, elevi și părinți îl pot avea asupra procesului de învățare al elevilor.
Foto: Freepik
