În ritmul alert al vieții moderne, anxietatea se face simțită tot mai frecvent.
Fie că este vorba de presiunea de la locul de muncă, de responsabilitățile familiale sau de incertitudinile viitorului, mulți adulți se confruntă cu stări de neliniște și teamă. Dar ce este, de fapt, anxietatea și cum o putem transforma dintr-un inamic într-un aliat?
Simptomele anxietății: dincolo de simpla neliniște
Anxietatea nu se manifestă doar prin gânduri negative și îngrijorări. Ea poate avea și simptome fizice, cum ar fi:
- Palpitații și bătăi rapide ale inimii
- Transpirație excesivă
- Tremurături sau senzație de slăbiciune
- Dificultăți de respirație sau senzație de sufocare
- Dureri de cap sau amețeli
- Tulburări digestive
- Dificultăți de concentrare sau de memorie
- Insomnie sau somn agitat
Povestea Ioanei: când teama devine paralizantă
Ioana, o femeie de 35 de ani, are o carieră de succes și o viață socială activă. Dar, în ultimul an, începe să se confrunte cu atacuri de panică tot mai frecvente. Se simte copleșită de teama de a nu face față responsabilităților de la serviciu și de a nu-și dezamăgi familia. Începe să evite să mai iasă din casă și se simte din ce în ce mai izolată și neînțeleasă.
Într-o zi, decide să caute ajutor specializat și ajunge la mine la cabinet. După câteva ședințe de terapie, începe să înțeleagă că anxietatea ei este legată de perfecționismul ei excesiv și de teama de eșec la locul de muncă. Învață tehnici de relaxare și strategii de gestionare a gândurilor negative și începe, treptat, să-și recâștige încrederea în sine.
Frică versus anxietate: o distincție importantă
Deși sunt adesea folosite interschimbabil, frica și anxietatea sunt emoții diferite. Frica este o reacție la un pericol real și imediat, în timp ce anxietatea este o reacție la un pericol potențial și viitor.
Frica ne ajută să ne protejăm în fața unui pericol real, în timp ce anxietatea ne paralizează și ne poate împiedica să ne atingem obiectivele.
Anxietatea în perspectiva lui Le Doux: o reacție de protecție
Potrivit neurologului Joseph Le Doux, anxietatea este o reacție de protecție a creierului, care ne avertizează asupra potențialelor pericole. În creierul nostru, există două căi care procesează informațiile: calea rapidă - care ne permite să reacționăm instinctiv la pericole - și calea lentă - care ne permite să analizăm situațiile în mod rațional.
În cazul anxietății, calea rapidă preia controlul, declanșând o reacție de „luptă sau fugi" chiar și în situații care nu reprezintă un pericol real. De-a lungul evoluției, această reacție rapidă a fost esențială pentru supraviețuire.
Strămoșii noștri care reacționau instinctiv la pericole (animale sălbatice, fenomene naturale) aveau șanse mai mari să supraviețuiască. Însă, în lumea modernă, pericolele sunt adesea abstracte (presiunea de la serviciu, probleme financiare, relații dificile), iar sistemul de alarmă al creierului nostru poate fi declanșat de stimuli care nu reprezintă un pericol de viață și de moarte.
Amigdala este responsabilă de procesarea emoțiilor, în special a fricii și a anxietății. Atunci când experimentăm un eveniment neplăcut, amigdala stochează amintirea acestui eveniment, asociindu-l cu emoțiile neplăcute resimțite în acel moment. Astfel, amigdala învață să asocieze anumite situații, locuri sau persoane cu pericolul, chiar dacă acestea nu mai reprezintă un pericol real în prezent.
De exemplu, o persoană care a avut un atac de panică într-un loc aglomerat poate dezvolta agorafobie, deoarece amigdala asociază locurile aglomerate cu atacurile de panică. Sau o persoană care a fost criticată dur de un superior la locul de muncă poate dezvolta anxietate socială, deoarece amigdala asociază interacțiunile cu superiorii cu critica și umilința.
Pentru a ajuta amigdala să „rupă” această asociere, este necesar să antrenăm creierul să învețe că situațiile respective nu reprezintă un pericol real. Acest lucru se poate realiza prin:
Expunere graduală: tehnică terapeutică care implică expunerea treptată la situațiile care provoacă anxietate.
Reevaluarea cognitivă: tehnică terapeutică care ne ajută să identificăm și să modificăm gândurile negative și distorsionate care alimentează anxietatea.
Tehnici de relaxare: precum respirația profundă, meditația sau relaxarea musculară progresivă
Este important de reținut că procesul de „rupere” a asocierilor negative din amigdală poate dura timp și necesită răbdare și perseverență. Cu ajutorul unui terapeut specializat, putem învăța să gestionăm anxietatea și să ne recâștigăm controlul asupra vieții noastre.
Anxietatea: un semnal de alarmă util
Deși poate fi neplăcută, anxietatea nu este întotdeauna un inamic. Ea poate fi un semnal de alarmă util, care ne atrage atenția asupra unor probleme sau nevoi nesatisfăcute.
Anxietatea ne îndeamnă să ne oprim și să ne întrebăm: „Ce mă îngrijorează cu adevărat?", „Cum pot să-mi construiesc o viață mai echilibrată?", „Ce pot face pentru a mă simți mai bine?".
Deci? Cum să transformăm anxietatea în aliat?
1. Înțelegem anxietatea: ne informăm despre simptomele și cauzele anxietății
2. Identificăm factorii declanșatori: observăm ce situații sau gânduri ne provoacă anxietate
3. Practicăm tehnici de relaxare: învățăm să respirăm corect și să ne relaxăm mușchii
4. Gestionăm gândurile negative: înlocuim gândurile negative cu gânduri pozitive și realiste
5. Căutăm ajutor specializat: un terapeut ne poate ajuta să înțelegem și să gestionăm anxietatea
Anxietatea nu trebuie să ne controleze viața. Cu înțelegere și strategii adecvate, o putem transforma dintr-un inamic într-un aliat.
Florina Cioagă - Ghidul tău către echilibru emoțional și dezvoltare personală
Psiholog Clinician, Psihoterapeut, Coach ICF, Senior Trainer
Foto: Freepik
