În calitate de părinți, fugim de situațiile în care copiii noștri s-ar putea plictisi. Mai mult, dacă auzim cuvintele de care ne temem atât de mult („mă plictiseeesc!”), sărim ca arși: ce fel de părinte sunt eu dacă nu-i ofer continuu copilului meu ceva interesant de făcut?
Ei bine, nu toți suntem Robbie Williams, nu toți putem improviza o scenă pe care să cântăm din toți rărunchii „Let me entertain yoooou!”. Sincer vorbind, nici măcar cu noi înșine nu ne iese de fiecare dată. Adică și noi, adulții, ne mai plictisim.
Ce înseamnă, de fapt, să te plictisești?
Definiția din dicționar spune, pe scurt, că plictiseala înseamnă lipsă de interes, în timp ce, în psihologie, ajungem spre o definiție care pune accent pe lipsa de satisfacție generată de absența unor stimuli.
Iată câteva situații: la birou, se apropie ora de plecare, nivelul de energie e deja jos, simți o letargie pe care ai putea să o asociezi foarte ușor cu plictiseala. Sau în mașină, la drum lung: ai epuizat subiectele de discuție, peisajul e monoton, ai amorțit, te plictisești. În cazurile astea două, e simplu: odată ce întrerupi starea de fapt, senzația de plictiseală dispare. Dacă nu poți întrerupe starea de fapt, mintea ta va căuta căi prin care să scape din monotonie. Și aici avem partea interesantă a plictiselii: stimulează creativitatea. Și la adulți, și la copii.
Dacă experimentăm plictiseala cu o frecvență și intensitate acceptabile, indiferent de vârstă, poate fi o treabă excelentă. Copiii își vor crea jucării din obiecte banale (un exercițiu excelent de imaginație), în timp ce noi, adulții, am putea să ne facem curaj să schimbăm o situație în care nu ne mai simțim fericiți, mulțumiți sau suficient de stimulați intelectual.
Plictiseala cronică este, însă, altceva. Dacă simți că nimic nu-ți mai stârnește interesul sau curiozitatea de săptămâni în șir sau n-ai repere clare despre ce s-a întâmplat în viața ta în ultimele două luni, să zicem (pare că toate zilele sunt la fel), avem o problemă. Plictiseala cronică este o sugativă de energie. Prin urmare, nu mai simți nici inspirație să schimbi ceva, iar de la un punct încolo, nici măcar nu-ți mai pui problema că ai putea să schimbi ceva. Iar lucrurile se pot complica: starea de letargie este un drum sigur spre furie, frustrare, ostilitate, anxietate sau chiar depresie.
Când simți că viața ta seamănă cu cea a unui leu în cușcă, amintește-ți imaginea înfiorător de tristă a animalului majestuos care repetă obsesiv aceiași pași, pe lungimea cuștii în care stă prizonier.
Cheile sunt la noi!
Din fericire pentru noi, avem cheile de la „cușcă”. Însă pentru a învăța să le folosim, avem nevoie să parcurgem câțiva pași:
1. Caută cauza în afara ta
Dacă îți imaginezi că nu ai chef de viață pentru că așa ești (sau ai devenit) tu, amintește-ți de momentele când abia așteptai unele lucruri: o ieșire în weekend, un film la cinema, reducerile din magazine, o întâlnire. Sau, poate, e momentul să investești într-un hobby: ore de dans, un animal de companie. Orice!
Ești tot tu. În tine, există o parte care abia așteaptă să facă lucruri, din nou. Doar trebuie să-i amintești că nu se află într-o cușcă închisă cu lacăt.
Ce te blazează azi? Care e cauza plictiselii tale, pe care o poți repera în afara ființei tale?
2. Pune la cale un plan de evadare
Sună aventuros? Perfect, așa și trebuie. Dacă te plictisești la muncă, ai nevoie să schimbi ceva. Poate proiectele în care te implici, poate biroul la care lucrezi. Sau, poate, modul în care petreci pauza de masă. Mănânci în fața calculatorului? Ce-ar fi să ieși să mănânci undeva, afară sau în compania unor colegi?
3. Schimbă ce e de schimbat în tine
Schimbările interioare sunt cele mai dificile. Însă hai s-o luăm așa: dacă simți că o mașină „mai” mare te-ar încânta, oare după ce te obișnuiești cu ea, nu vei vrea una „și mai” mare? În eventualitatea în care nu dorești să ajungi să te plimbi prin oraș cu limuzina, află ce reprezintă, ce simbolizează pentru tine acel „mai”. Ce nevoie interioară încearcă să satisfacă? Ce-ți lipsește, de fapt? Plictiseala apare, de cele mai multe ori, când ne deconectăm de noi înșine.
Așa că ai putea să scapi de plictiseală începând să te ocupi mai mult de tine. Cât de mult te cunoști? Cât de mult îți place de tine? Ce nu-ți place la tine? Ce nevoi nu-ți îndeplinești, dar ai putea să începi să-ți îndeplinești?
4. Încearcă ceva nou în fiecare zi, timp de o săptămână!
Aici, poți să te aventurezi cât te țin puterile. Poate suna intimidant să ieși din zona de confort, însă hai să vedem câteva idei care nu dau lumea peste cap, însă ar putea reduce plictiseala.
- ia-o spre casă, după serviciu, pe alt drum decât de obicei.
- fă o rețetă nouă, încearcă un fruct sau un ingredient pe care nu l-ai mai gustat niciodată.
- aranjează-ți părul altfel sau încearcă o tunsoare/culoare nouă.
- schimbă ceva în casă (de exemplu, aranjează altfel mobila sau vasele din bucătărie).
- mergi la o parfumerie și descoperă un parfum nou pe placul tău.
- caută un site cu informații despre o temă care-ți place.
- sună pe cineva cu care nu ai vorbit de mult timp.
Poate ți se par niște nimicuri, însă vei vedea că sunt un punct tare bun de pornire. Când te plictisești, mintea ta are nevoie să-i amintești că este capabilă să fie creativă, să se bucure de schimbări și, până la urmă, de viață!
Foto: Pexels
