Mutarea de la casa părinților e un pas important în viața adulților tineri, pas care, în ultima perioadă, e făcut, în medie, mai târziu decât generațiile anterioare. În acest articol voi discuta despre de ce tinerii care nu au trebuit să se mute pentru studii decid să se mute de acasă mai târziu și care sunt principalele temeri sau îngrijorări cu privire la această etapă esențială.
Unul dintre principalele motive de ezitare invocate este eforul financiar, care pare în zadar. Am văzut cu toții, sub formă de poante pe internet, poze cu anunțuri imobiliare absolut ridicole, cu garsoniere cu cada în bucătărie, spații mici, ca niște cuști de hamster, mobilier de pe vremea stră-străbunicii și așa mai departe. E demoralizant pentru un tânăr la începutul carierei, care nu face foarte mulți bani, să vadă că nu își permite condiții bune de trai nici dacă alocă jumătate din salariul lunar chiriei, fără a mai lua în calcul costurile de întreținere.
Părinții nu își agasează copiii și îi încurajează să aibă un stil de viață împlinitor
Am vorbit cu câțiva dintre prietenii mei, născuți în București, despre de ce ezită să părăsească locuința părinților lor. Prima dată am vorbit cu Alin (24), care mi-a povestit că nu simte vreo presiune să se mute de acasă datorită relației sale bune cu mama lui și că, mai degrabă, își dorește să economisească bani pentru a pleca cu o bursă la studii în străinătate.
Alin: În primul rând, ce m-a ținut din a mă muta de acasă e, bineînțeles, costul destul de mare al traiului. Si aici nu mă refer doar la chirie. Utilitățile, mâncarea, cumpărăturile generale costă din ce în ce mai mult, iar salariile rămân ori la fel, ori sunt mărite, însă nu atât de mult încât să tina pasul cu inflația. Și problema asta e prezentă în majoritatea țărilor, nu ține doar de România. Deși, unele lucruri sunt mai ieftine aici, cum ar fi transportul în comun. Are un preț decent în comparație cu alte orașe europene.
Încă un motiv pentru care nu m-aș muta acum ar fi că încă sunt student la masterat. Îmi doresc mult să fac un stagiu de schimb de experiență în străinătate. Dacă ar fi să mă mut singur în perioada asta, ar însemna ori un cost suplimentar foarte mare, cât aș fi plecat, pe lângă cheltuielile pe care le-aș avea în țara respectivă, ori un stres în plus legat de căutarea unui nou apartament la întoarcere.
Pe lângă asta, România face parte din țările unde nu există cultura mutatului devreme de acasă, cum e in State, de exemplu. Ba chiar, câteodată, te lovești de replicile „Dar de ce să te muți? Ai destul loc aici". Faptul că aici nu ești presat de părinți să te muți, înseamnă că suntem liniștiți acasă. În plus, mama îmi oferă libertatea de care am nevoie și mă tratează ca pe un adult. Mă lasă să am propriul stil de viată și are încredere în alegerile mele. Astfel, mă simt confortabil să mai rămân o perioadă acasă, timp în care pot să mai economisesc niște bani pentru viitoarele proiecte pe care le am în minte. Totuși, daca ea ar fi avut o mentalitate mai conservatoare și ar fi intervenit mult prea mult în alegerile mele legate de diverse lucruri, aș fi fost plecat de mult.
Tinerii vor să se bucure din plin de studenție, fără grija banilor
Următorul amic cu care am vorbit, Alex (29), mi-a povestit că după liceu nu s-a simțit de parcă i s-ar oferi multe posibilități. Cu toate că și-a dorit să meargă la studii în străinătate, nu a fost încurajat sau ghidat la școală în această direcție. Încă un motiv pentru care a ezitat să se mute e dorința de a avea propria locuință. În plus, Alex menționează și el problemele de natură financiară.
Alex: Gândind în retrospectivă, dacă aș fi avut repere mai bune la 18 ani, aș fi plecat de acasă de atunci (îmi surâdea și ideea de plecat în străinătate la studii, dar n-am avut parte de îndrumare și am rămas în București). La școală nu ne-a întrebat niciun profesor dacă am vrea să încercam facultăți din alte țări sau orașe. Parcă mă simțeam îngrădit într-un loc.
Mai târziu, problemele de sănătate, transferul la o altă facultate după însănătoșire și voluntariatul m-au determinat să rămân acasă. Mi-am dorit să mă bucur de studenție. După facultate, am decis să mai rămân la ai mei, să încerc să fac economii pentru o locuință a mea. În chirie nu aș vrea să stau. Aș prefera să investesc în altceva (de exemplu, dacă aș plăti un apartament în rate). Aș prefera să mă mut singur. Din experiențele cunoscuților mei, când te muți cu un prieten, nu e totul așa roz.
Am dubii că din salariul meu îmi pot permite o locuință bună. Așa că e mai practic să stau acasă și să avansez în carieră. Astfel, atunci când voi pleca, sunt sigur că voi fi pregătit.
Merită să te muți într-o casă care nu e a ta sau e mai bine să aștepți să cumperi o locuință?
Călin (27) a avut o altă experiență. În trecut, s-a mutat în Anglia cu munca, dar a revenit acasă. El susține că, în cazul lui, nu e vorba de vreo frică de a se muta de acasă, fiind chibzuit cu banii, însă preferă să locuiască cu părinții pentru că se ajută reciproc și pentru că nu are cheltuieli mari.
Călin: În opinia mea, nu e vorba de o frică legată de mutat. Când m-am mutat în Anglia am fost relaxat. Suntem o generație așezată undeva la jumătate între două concepte: acela de a rămâne acasă până ne căsătorim și acela de a pleca mai repede. În plus, noi am fost și crescuți, ca generație, cu valoarea proprietății proprii. După cum văd eu situația, în general, e mai incomod să te muți într-un loc care nu e al tău. În plus, mulți optează pentru închiriere fără contract oficial, pentru că așa e mai ieftin, deci nici nu au siguranța că nu vor fi dați afară și nici nu au cum să se protejeze legal de abuz din partea proprietarului.
Eu mă gândesc și la familie. Știu că ai mei îmbătrânesc și îmi doresc să îi ajut cum pot. M-aș muta dacă aș fi sigur că ai mei sunt în regulă și că pot ajuta chiar și mutat de acasă. În plus, un motiv mai egoist de al meu, pentru care ezit să mă mut, e înțelepciunea lui tata. Mă scoate din situații ciudate sau nedrepte mereu. Cât despre bani, nu știu cât de confortabil aș trăi cheltuind în jur de 60% din salariu pe chirie și utilități, deși știu că îmi pot gestiona banii și că sunt responsabil financiar.
Experiența mea
Eu încă stau cu ai mei, la 24 de ani. Lucrez și economisesc. Anul acesta strâng bani pentru prima mea vacanță în străinătate, plătită cu banii mei. Din toamnă voi începe să mă gândesc și la acest pas, de a părăsi locuința alor mei.
Totuși, trebuie să mă gândesc și la alte aspecte față de cele menționate de prietenii mei. Am un câine, e bătrân și efortul de a se obișnui cu un alt spațiu, la vârsta ei, poate fi foarte stresant. În plus, dacă se întâmplă să nu o pot scoate afară (cu toate că se întâmplă rar), îi pot ruga pe ai mei să o plimbe. Aș vrea ca atunci când mă mut singură să fiu sigură că pot avea grijă de mine și de responsabilitățile mele.
Și pentru mine aspectul siguranței financiare e important. Îmi doresc să pot economisi în continuare, când mă voi muta, și să trăiesc confortabil, să îmi pot permite cele necesare și să mă mai și răsfăț câteodată. Ai mei mă încurajează să nu mă grăbesc și îmi dau toată libertatea din lume. Și ei își doresc, până la urmă, să fac acest pas când voi fi pregătită pentru el.
Foto: Pexels
