TikTok ne-a demonstrat cu vârf și îndesat că avem răbdarea și puterea de concentrare ale unui peștișor auriu. Sărim peste tot ce se poate sări, ne dorim ca mesajele să fie scurte, de impact, să simțim rapid că ne-am luminat/amuzat/lămurit și să mergem mai departe.
Ce rol mai au, în acest context grăbit, micile politețuri pe care englezii și americanii le numesc, atât de plastic, „small talk”? Vorbele astea mărunte despre vreme, despre ciorba de linte sau despre ce a mai făcut pisica, așa lipsite de substanță cum sună, alcătuiesc, de fapt, piatra de temelie a interacțiunii sociale. Fără ele, nu ne-am mai face prieteni noi și ne-ar fi infinit mai greu să construim relații de încredere cu oamenii pe care-i întâlnim. Pentru că politețea și micile amabilități sunt un semn al educației și al etichetei sociale.
Dacă pare un lux să întrebi și să asculți pe cineva ce mai face, pentru că suntem mereu pe grabă, vă spun cu mâna pe inimă că e un lux în care merită să investim.
Ce înseamnă politețea și cum se manifestă în viața de zi cu zi
Poate fi un salut, atunci când te întâlnești cu un coleg sau cu un vecin. Poate fi un „like” sau o „inimioară” cu care reacționăm la o postare în Social Media. Poate fi un „mulțumesc” adresat vânzătoarei de la hipermarket sau un „bine, mulțumesc” atunci când cineva te întreabă ce mai faci. Cred că este, în continuare, esențial să nu scoatem din obiceiurile noastre de comunicare aceste mici dovezi de educație și politețe, oricât de desuete ar putea părea. Ele ne ajută să ajungem la conversații mai profunde, alături de semnalele non-verbale pe care le transmitem când comunicăm.
Dacă ți-e greu să găsești aceste mici „cârlige” conversaționale, citește în continuare. Iar dacă ești părinte, fă-i cadou și copilului tău aceste câteva mici trucuri care îl vor ajuta să nu se mai simtă stingher într-un mediu nou. Cea mai bună cale să le deprindă este să le observe la părinții lui!
1. Oamenii observă, în primul rând, semnalele nonverbale
Semnalele nonverbale, de la expresiile faciale la limbajul corpului, pot transmite mesaje care subliniază sau contrazic cuvintele rostite. Când spui „Mă bucur să te revăd!” cu o față acră și, eventual, cu mâinele încrucișate, defensiv, mesajele tale nonverbale contrazic cuvintele. Și ghici în ce au oamenii mai multă încredere?
Un studiu din 2017 a subliniat importanța acestor semnale nonverbale într-un cadru educațional.
Atunci când profesorii folosesc eficient puterea comunicării nonverbale, reușesc să se conecteze mai bine cu elevii și le captează atenția. Până la urmă, „relația face educația”! Și cred că noi toți ne-am îndrăgostit de câte o materie, la școală, doar pentru că aveam un profesor autentic în predare. Dacă un destinatar se găsește prins între mesaje verbale și nonverbale contradictorii, este natural să aibă încredere în ultimele. Acest lucru se datorează faptului că, intuitiv, știm că semnalele nonverbale dezvăluie mai degrabă decât cuvintele intențiile și emoțiile reale ale comunicatorului.
Să vă mai dau un exemplu: la restaurant, chelnerul are de luat o farfurie goală, aflată incomod de departe pe masă. Când dublăm recunoștința lui „mulțumesc” cu gestul de a aduce farfuria mai aproape, avem mesajul verbal aliniat cu cel nonverbal. Chiar dacă pare un lucru mărunt, promit că are impact!
2. Micile politețuri netezesc calea spre relații reale
Mulți dintre noi ne temem de conversațiile lungi, indiferent dacă interacționăm cu o persoană cunoscută sau cu cineva străin. Ne trezim, de exemplu, că avem de așteptat într-un spațiu închis, cot la cot cu cineva știut din vedere. Urmează o oră întreagă. Despre ce vom vorbi? Dacă ar fi un străin, ne-am refugia în ecranul telefonului. Dar cum e colegul de la IT, ar fi cam nepoliticos. Ce ne facem? Cum suntem nesiguri care va fi traiectoria conversației, ezităm. Și atunci ne salvează exact acest „small talk”. Începem cu un subiect neutru, dar comun. Da, vremea începe să se răcească. Se apropie sau nu weekend-ul. S-ar putea ca, pornind de la aceste subiecte comune și lipsite de substanță, să descoperim că avem în comun mai multe decât ne-am fi imaginat. Politica, religia și banii sunt subiecte de evitat în această etapă, dar avem atât de multe altele! Trucul cel mai important: dacă ai pus o întrebare, ascultă răspunsul pe bune!
Apoi, când vă reîntâlniți, nu uita că aveți deja un teritoriu comun. Dacă persoana ți-a fost pe plac, continuă să construiești. Amintește-ți ceva ce ți-a spus (despre copil, pisică, un hobby) și pune o întrebare pe tema respectivă.
Familiaritatea s-a construit pornind de la subiecte comune, apoi de la subiecte specifice, de la conversații în care cuvintele sunt susținute de mesajele nonverbale și acestea sunt premizele unei conectări autentice, care duce la conversații mai lungi, spontane și pline de bucurie. Ne temem de oamenii pe care nu-i cunoaștem, însă în cele mai multe cazuri ne dăm seama că e mai plăcut să stai de povești decât ne-am fi așteptat. Pentru că adevărul adevărat este că nimeni nu se simte bine singur, pe termen lung, iar sufletele noastre tânjesc după conectare.
Micile politețuri au un impact mare
Chiar dacă trăim bine ancorați într-o epocă dominată de concizie, subtilitatea interacțiunilor noastre are un impact enorm asupra psihicului uman. Am fost construiți să trăim împreună, iar micile politețuri reprezintă, de fapt, capetele de pod care ne pot aduce mai aproape. Avem nevoie, mai mult ca niciodată, de mici pietre de temelie care să ne ajute să ne cunoaștem unii pe alții, să nu ne simțim izolați în relația cu ecranele telefoanelor, să avem umeri pe care să (ne) plângem și persoane cu care să facem haz de necaz.
Foto: Pexels
