Tehnologia: ajutor sau inamic în viețile copiilor noștri?

Tehnologia este prezentă în viețile noastre și, implicit, ale copiilor noștri. Cum facem să devină un aliat?

Tehnologia este prezentă peste tot în jur. Toți avem un smartphone pe care-l utilizăm în prezența copiilor, un televizor, un laptop sau o tabletă și, deși suntem mai puțin conștienți, modelăm pentru copiii noștri relația cu tehnologia.

Dacă noi ne dozăm bine timpul petrecut cu aceasta, dacă-i arătăm copilului cum filtrăm informațiile, dacă în lumea virtuală ne păstrăm autenticitatea (instantanee, nu ședințe foto), principiile și valorile de viață, dacă  ne dezlipim privirea pentru a face contact vizual când ne vorbesc sau le comunicăm ceva, suntem pe drumul cel bun. 

Dacă nu, putem să devenim conștienți de rolul nostru și să începem să facem schimbări.

Așadar, cum îi dăm în stăpânire tehnologia copilului? A fost o întrebare pe care mi-am pus-o și eu ca părinte. Consider că este necesar să stabilim un cadru clar și aici vorbesc despre un subiect sensibil: setarea de limite (asupra căruia voi reveni în paragraful următor). 

Cum setăm limite sănătoase

Primul pas, pe care îl consider necesar, este limita pusă în ceea ce privește folosirea tehnologiei pentru divertisment. Când vine vorba de școală, limitele sunt diferite. Între a căuta un cuvânt în DEX și a utiliza varianta dicționarului on-line, între a se limita la una-două surse de informații pe care le găsește în bibliotecă pe un anumit subiect și a accesa informațiile disponibile pe internet, între a citi o poezie de mai multe ori și a alterna cititul cu diferite variante de recitare în procesul de a memora o poezie, alegerea mi s-a părut ușor de făcut și soluția evidentă.

În ultima vreme, limitele sunt adesea privite, nu doar în ceea privește tehnologia, ca fiind un lucru negativ. Iubirea necondiționată nu înseamnă lipsa limitelor. Este datoria noastră – a adulților (părinți și profesori) de a stabili limite care le asigură siguranța, sănătatea fizică și emoțională. Consider că limitele clare și ferme, explicate copilului și care nu fac subiectul unei negocieri, sunt necesare în procesul de a educa. Un exemplu de setare de limite, devenit viral, este un contract pe care un copil l-a primit odată cu telefonul și în care erau prevăzute niște reguli, a căror nerespectare atrăgea după sine pierderea dreptului de a utiliza telefonul o perioadă de timp sau chiar permanent. Printre acelea se numărau folosirea unui limbaj adecvat în conversațiile virtuale, răspunsul obligatoriu atunci când pe ecran apare “Mama” sau “Tata” și timp limită pentru anumite aplicații. Un astfel de contract simbolic îi arată copilului că folosirea unui dispozitiv electronic vine și cu responsabilități, nu numai cu privilegii. 

Care sunt efectele negative ale jocurilor online

O capcană pot deveni jocurile prin care exersează diferite conținuturi, cum ar fi operațiile matematice. Este drept că repetiția este mama învățării, însă cea eșalonată în timp, nu cea compulsivă. Trebuie să fim, mai întâi de toate, noi conștienți și apoi să-i ajutăm și pe ei să devină conștienți, că toate aceste jocuri au în spate nu doar programatori, ci și studii realizate de psihologi. Jocurile sunt concepute pentru a crea o stare de bine și cea mai plăcută, dar, în egală măsură dăunătoare, consecința fiind gratificarea imediată, adică o senzație de plăcere și reușită care vine îndată ce duci la bun sfârșit o „sarcină”.

Reversul medaliei, fața nevăzută, a acesteia sunt  urmări precum: scăderea duratei de concentrare a atenției, scăderea capacității/disponibilității de a depune efortul necesar pentru a căpăta o nouă abilitate, reducerea dorinței de a aprofunda un subiect. Se diminuează răbdarea, disponibilitatea de a aștepta, crește frustrarea în fața a orice nu este...imediat.

De asemenea, ceea ce obții imediat și fără efort aduce o bucurie de scurtă durată și nu are o mare valoare asociată. Lucrurile în care investim timp sunt însă valoroase și nu este o valoare asociată de alții, ci una pe care noi o proiectăm, ca urmare a efortului și a investiției de timp.

Realitatea este că nu putem să-i izolăm  pe copii de tot ceea ce înseamnă tehnologie. Ea este prezentă în viețile noastre și, implicit, ale lor și ceea ce putem face este să fim modelele lor, să fim noi înșine conștienți și, deși nu ne place, să punem limite sănătoase și să ne tragem puterea de a ne păstra fermitatea, amintindu-ne constant că este o decizie luată pentru a le asigura o  dezvoltare armonioasă copiilor noștri.

Foto: Pexels